pur si simplu

Livada mea si o oda domesticitatii

In Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante on 09/09/2010 at 13:14

Iubesc toamna. Cred ca sunt predestinata sa iubesc ploaia si aerul rece, dar mai ales torta incandescenta a frunzele zgomotoase sub picioare.

In livada mea este aproape final de sezon. Coacazele, zmeura de vara si cea de toamna si ciresele s-au terminat demult. Am cules tot ce puteam culege, si chiar daca imi pare rau si de o boaba de cireasa ramasa pe crengi, borcanele de camara imi aduc un zambet pe buze si imi confirma ca nu am motive de nemultumire.

Delicioasele prune Victoria

Delicioasele prune Victoria

Au mai ramas de cules merele. Prunele s-au terminat si ele si sunt tare mandra ca plapanzii pomisori pe care i-am plantat eu au dat pentru prima data rod anul acesta. 

Prunele Victoria au fost destul de mici. De fapt toate fructe au fost anul acesta mai mici decat de obicei.

Chiar daca seceta le-a facut mici tot ea a intensificat parfumul si a concentrat zaharul in pulpa dulce-acrisoara a prunelor. 

Nu am avut suficiente prune Victoria sa fac gem sau macar galuste. Le-am mancat direct din copac, incalzite de soare si scuipand samburii in iarba asa cum faceam cand eram mica.

Coacazele negre au ajuns un delicios gem, perfect pentru micul dejun sau transparente clatite

Coacazele negre au ajuns un delicios gem, perfect pentru micul dejun sau transparente clatite

Am insa in camara dulceata de cirese albe, Napoleon si negre, dulceata de Mirabelle de Nancy, compoturi de cirese si gem de coacaze.

Zilele acestea fac si compot de pere care imi mai alina putin dorul de mirosul de fructe zemoase clocotind in zahar.

Gasesc in conservele de iarna o exprimare deplina a domesticitatii mele. In inima mea vreau ca universul meu sa se restranga, vreau sa ajung sa traiesc numai pentru gradina si bucataria mea, sunt ametita si ma simt hartuita de atatea optiuni. Vreau ca lucrurile sa fie brutal simplificate. Este ceva in mine care ma indeamna sa traiesc asemeni femeilor din secolul nu demult trecut.

Feminismul a distrus sansa mea de a avea scuza perfecta: stau acasa pentru ca asa spune cutuma timpurilor in care traiesc. Feminismul mi-a rapit sansa de a implini vocatia mea de casnica.  

O parte din recolta de cirese albe

O parte din recolta de cirese albe

Ce as face daca as putea sa fiu casnica? In camara mea ar fi sute de borcane cu bunatati: dulceata de nuci verzi si de caise intregi cu samburele inlocuit de un miez dulce de nuca, dulceata de smochine intregi, insorita dulceata de pepene galben.

As face in fiecare zi paine si in fiecare saptamana as face branza din laptele muls de la vacuta mea pe care trebuie neaparat sa o cheme Margareta.

In fiecare sfarsit de saptamana ar face somptuoase prajituri. Toate pastele ar fi facute in casa din oua cu galbensul de chihlimbar de la propriile mele gaini. As sti fiecare gaina dupa nume si fiecare floare dupa samanta.

Bolborosind pe foc delicioasa dulceata de cirese negre

Bolborosind pe foc delicioasa dulceata de cirese negre

Dar sa nu ne lasam cuprinsi de melancolii sau nostalgii inutile inspirate de  trecerea verii sau de imposibilitatea de a gusta vreodata deliciile domesticitatii.

Imi vin mereu in minte versurile acidei Dorothy Parker cand ma simt tentata de irationale nostalgii ca acestea: “Razors pain you,/ Rivers are damp,/ Acids stain you,/ And drugs cause cramp./ Guns aren’t lawful,/ Nooses give,/ Gas smells awful./You might as well live.”

Asadar „I might as well live” chiar si fara cirese si coacaze, si caldura soarelui, si gaini, si Margareta, si suficient timp sa fac dulceata cat sa imbolnavesc de diabet o tara intreaga.

Oricat de delicioasa ar fi melancolia de la inceputul toamnei nu am vreme sa ma las purtata de ea.

Multe pere anul acesta insa din pricina secetei mult mai mici

Multe pere anul acesta insa din pricina secetei mult mai mici

Chiar daca livada mea merge acum la culcare, obosita dupa luni intregi de munca fara oprire, eu ma pregatesc sa o curat de uscaturi, sa ii retez crengile crescute alandala, sa o pregatesc pentru un nou an. 

Pe langa livada am gradina de legume care cere rastit sa fie culeasa si cea de flori unde trebuie plantate narcise, allium si lalele, tunsi trandafirii, curatate florile ofilite si stranse semintele acum gata coapte in minuscule castaniete zgomotoase.

In plus imi ramane bucatica de pamant pe care voi incepe sa construiesc noua gradina. Voi avea o toamna plina, grea si asta ma face tare fericita.

  1. Hai sa fiu eu prima care sa comentez,deoarece ma regasesc in persoana pe care tu o descrii ,dar cu o mica deosebire prin faptul ca nu sunt casnica.Si poate ca vreau sa-ti spun din experienta ca,asa cum gradina te rasplateste din belsug cu roadele ei,asa si animalele iti raspund pe masura dragostei pe care le-o oferi.Si nu mai demult decat azidimineata,vacuta mea care o cheama Mercuta,ca e nascuta miercurea,incerca in felul ei sa-mi multumeasca pentru galeata plina de mancare pe care tocmai o savurase,lingandu-ma pe umar,pe par,pe maini.Eu ,la randul meu ii multumesc pentru lapte mangaind-o pe fata de fiecare data.Este foarte emotionant cum vor si animalele sa fie tandre.
    Eu sunt o mare consumatoare de lapte si branza si de aceea daca ai retete de prepararea a branzei sau cascavalului,dar care se pot face in casa,ca cele din carti ma inebunesc cu tot felul de substante si tehnici industriale,te rog sa le postezi,deoarece nu se gasesc astfel de retete mai „casnice”.Am si eu o retete de branza postat pe blogul meu dar sunt avida de noutati.
    Si ,ca sa revin,printre atatea flori si legume cate ai tu in gradina,ar prinde bine o vacuta sa-ti pasca gazonul si vreo doua gaini sa-ti racaie straturile.(hi,hi,hi,astea intra la pagube colaterale).Si daca ti-ai facut planuri pentru noua gradina de ce nu si pentru cateva dependinte pentru vietati?
    Mai vorbim.

    • Cand? Daca as adauga o vietate la toata viata asta atat de desirata … Nu imi pot asuma aceasta responsabilitate. Tu care o ai pe Mercuta stii de cat timp ai nevoie iar eu nu mai pot stoarce nici macar o picatura din zile.

      Branza? Ai incercat paneer? Este o branza indiana care este gata in cateva ore. Daca nu ai incercat iti trimit reteta. Si nu am uitat de sosul picant de rosii. Iti trimit si reteta asta in cateva zile. Vezi? Ti-am spus ca nu prea am timp de nimic. Ah, o vacuta! Ispititor, foarte ispititor!

  2. cu-atata pohta de „casnicareala” ai zis-o, incat m-ai pus pe ganduri… eu cea care pe vremuri ziceam ca mi-as baga gheara-n gat dac-as fi silita la o viata de casnica …

    • Imi trece insa repede. Din cate am constatat casnice sunt fie femeile fara optiuni, educatie si de cele mai multe ori bani, fie cele pentru care banii nu reprezinta o problema. Nu sunt in nici una dintre cele doua situatii.

      Poate pentru ca am avut o bunica care a stat acasa nu le-am condamnat niciodata pe casnice crezand ca nu au vointa si ambitia de a face „ceva in viata”. Cred ca ce facea bunica mea si ce fac probabil multe casnice este logic si plin de satisfactii. Abia acum insa stiu sigur ca mi-ar fi greu sa ma plictisesc.

      In plus nu cred ca voi putea vreodata sa traiesc fara sa fac ceva, casnica sau nu. Nu stiu daca de ce sufar eu se numeste hiperactivitate insa exista momente de luciditate in toata acesta frenezie in care sincer as renunta la o parte din viata mea profesionala pentru a ma dedica treburilor casnice. Insa, cum zic, imi trece repede.

  3. Deabia astept reteta,nu o stiu,nu am incercat inafara de retetele noastre romanesti (telemea,urda,branza de burduf,cascaval facut in casa cu margarina…)decit un sortiment norvegian de branza „brunost”,dar ca sa-l faci trebuie sa stai langa foc,pana iti creste barba!
    Asa zic si eu mereu,vis a vis de casnice…”cand voi iesi la pensie,voi sta la mine la casuta mea de la tara,voi tricota sosete perfecte pentru nepoti,voi face numai delicatese in bucatarie,voi studia in continuare feng shui-ul „voi naviga pe bloguri interesante si bineinteles voi gradinari.In mare ,visez sa fiu o bunicuta moderna pentru nepoteii mei…….si cum se zice”ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se intample”
    Mai vorbim.

  4. Iubesc toate persoanele care le este drag gradinaritul,asa ca va iubesc si pe voi.Am citit cu mare drag tot ce ati scris.Mi-ati facut o zi frumoasa si asta pentru ca ploaia nu m-a lasat sa ies in gradina.Va ure spor la grdinarit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: