pur si simplu

Archive for Iulie 2010|Monthly archive page

Magie si stiinta

In floare, Flori, Gradina, Gradini, plante on 31/07/2010 at 15:59

Am amanat momentul asta  dar sfarsitul de saptamana este in parte dedicat restantelor sau pur si simplu rasfatului in gradina. Din fericire tunsul rozmarinului este si una si alta. Asa ca iau o ligurita de miere cu hapul cel amar. Este dimineata si mult prea devreme pentru o zi de sambata dar daca vreau sa reusesc operatiunea asta delicata trebuie sa fie racoare.

Nu vreau numai sa tund tufa, vreau ca varfurile fragede sa devina noi plante pentru noua mea gradina. Am mai inmultit rozmarin si este una dintre cele mai usor de inmultit plante.

In primul rand am un ghiveci de teracota plin cu un amestec de compost si nisip ( jumate compost, jumatate nisip ), un betisor de la mancarea chinezeasca si o foarfeca ascutita.

Tund rozmarinul si scurtez ramurelele. Vreau ca ele sa fie lungi de 8-10 cm. Cu degetele indepartez frunzele de pe jumatate de ramurica.

Cu betisorul (au fost momente in care am folosit un creion) fac gauri pe marginea vasului si, una cate una, pun ramurelele in ghiveci pana cand nu mai am loc.

Nu las un spatiu prea mare intre ramurele, scopul este ca ele sa nu se atinga intre ele si sa prinda radacini. Ghiveciul asta aglomerat este pentru ele numai un domiciliu temporar.

Inmultirea rozmarinului in sase imagini. Simplu!

Inmultirea rozmarinului in sase imagini. Simplu!

Acum ud puii de rozmarin.

Patru betisoare puse intre ramure de jur imprejurul ghiveciului vor tine punga cu care acopar ghiveciul departe de vulnerabilele frunze.

Daca ar atinge plasticul, apa condensata pe punga de plastic, ar putrezi frunzele si viitoarea planta ar fi compromisa.

Ud foarte bine ramurelele

Ud foarte bine ramurelele

Punga va pastra ghiveciul umed si va permite luminii sa ajunga la rozmarin.

In timp, cu ceva experienta, am constatat ca punga nu este absolut necesara. Insa vreau ca de data asta rata se succes sa fie mare asa ca nu vreau sa iau prea multe riscuri. 

Pe marginea ghiveciului, din loc in loc, a pus cateva betisoare

Pe marginea ghiveciului, din loc in loc, a pus cateva betisoare

Rozmarinul va fi una dintre cele mai importante plantele din noua mea gradina. Am nevoie de tufe verzi tot anul, de parfum si de ceva ce sa pot fura pentru bucatarie.

Putine plante sunt capabile sa asigure unei gradini o coloana vertebrala si sa mearga atat de bine cu porc, pui, curcan si cartofi.

Betisoarele tin plasticul cu care acopar ghiveciul departe de ramurele

Betisoarele tin plasticul cu care acopar ghiveciul departe de ramurele

Peste 2 luni voi evalua si voi vedea daca si cate noi plante de rozmarin voi avea pentru noua gradina. Mizez pe multe, cat mai multe.

Mainile mele miros a padure si chiftele cu sos de rosii si rozmarin. Ma gasiti in bucatarie!

Anunțuri

Dimineata foarte devreme

In floare, Flori, Gradina, Gradini, plante on 30/07/2010 at 13:05

Este 5 dimineata si sunt in gradina. Lumea de jurul meu tace iar eu am numai doua ore sa ii ascult linistea si sa tund rozmarinul, sa  transplantez florile pentru noua gradina in ghivece mai mari, sa ud busuiocul si sa beau o cafea.

Vreau un moment de liniste, nu vreau ca gradina sa fie numai spatiul in care vin pentru ca am treaba, vreau sa ramana cea mai mare bucurie a vietii mele, locul in care eu si cafeaua mea avem timp sa ne racorim. 

Garoafele turcesti trebuie separate si mutate in ghivece mai mari

Garoafele turcesti trebuie separate si mutate in ghivece mai mari

Garoafele turcesti sunt acum niste plantute fragile, nesigure care nu si-au gasit inca locul si vocea, insa odata transplantate in vechile mele ghivece de teracota arata in fine sigure pe ele, acasa. Vor sta in ghivece pana la primavara cand vor fi transplantate in noua mea gradina.

Ultimul popas al garoafelor turcesti in drumul lor catre noua gradina

Ultimul popas al garoafelor turcesti in drumul lor catre noua gradina

Garoafele turcesti arata foarte ordinar cand sunt mici insa, inca din copilarie, lupinii sunt spectaculosi. Frunzele lor adanc taiate fac din lupin cel mai frumos rasad pe care il stiu. Nici macar rasadurile de salata, cu frunzele lor lucioase si de un verde crud nu ma fac atat de fericita ca micutele rasaduri de lupin.

Splendidele frunze fac din lupin cel mai frumos rasad pe care il stiu

Splendidele frunze fac din lupin cel mai frumos rasad pe care il stiu

Pun toate rasadurile mele intr-un amestec de nisip si compost iar peste iarna micutele plante se simt foarte bine in solul asta aerisit care nu le tine tinerele radacini in prea multa apa si care nu le priveaza de apa. Echilibrul perfect. Jumatate nisip, jumatate compost este amestecul care a functionat pentru mine pana acum. Insa cu flori atat de tinere nu exista garantii. In fata noastra este o lunga iarna si orice se poate intampla.

Dimineti in gradina in parfumul iasomie

Dimineti in gradina in parfumul iasomie

Dimineata asta este numai inceputul pentru ca iata cele doua ore au zburat iar rozmarinul a ramas netuns. Nu este complicat de tuns insa eu nu ma multumesc cu o simpla freza aplicata rapid vreau ca fragedele varfuri sa devina noi plante pentru noua mea gradina. Stiu, lacomia mea nu cunoaste limite dar nu vad de ce sa risipesc aceasta bogatie.

Trebuie sa ma trezesc devreme pentru ca nu sunt atatea ore in zi cata treaba am si gradina este cea la care nu voi renunta. Prefer sa renunt la somn. In plus iasomia este in floare si un moment de liniste, sorbind din cafeaua racorita, inconjurata de parfumul asta  este tot ce imi trebuie ca sa fiu fericita.

Am mainile murdare si cana alba arata ca dupa o sedinta de balacit in noroi, unghiile mele negre nu sunt gata pentru o intalnire cu lumea care incepe sa sopteasca usor de dincolo de gardul gradinii mele. Ziua mea a inceput placut si acum sunt gata pentru orice. Aproape orice.

Eternele gradini

In Coutances, floare, Flori, Franta, Gradina, Gradini, plante, Stiluri de gradini on 29/07/2010 at 13:03

Gradinile mor odata cu gradinarii care le-au nascut. Cand trupul gradinarului devine prea neputincios, gradina incepe si ea o noua etapa, un declin dureros. Ea se stinge cu gradinarul chiar daca pe locul ei vor mai ramane plantele.

Casa si gradina in care a copilarit Christian Dior

Casa si gradina in care a copilarit Christian Dior

Am mostenit gradina mea si indiferent cat de mult as vrea sa pastrez tot ceea ce a facut cel de dinainte mea, ce a gandit el, gradina nu ma lasa. Felul meu de a ingriji plantele, inevitabilele victime ale iernilor geroase sau verilor secetoase schimba gradina pe care am mostenit-o in fiecare an.

Gradina stie ca are un nou stapan si din cand in cand se revolta. Este tragic dar multe din florile lasate de batranul gradinar s-au dus odata cu el. Nu stiu sa le ingrijesc asa cum o facea el si ele prefera moartea decat sa incapa pe mainile mele. Nu le tratez rau este ci pur si simplu ele au fost obisnuite cu un alt regim. Ii vedeti pe batranii care au trait cea mai mare parte a vietii lor in comunism? Vedeti cat de greu este pentru ei sa se adapteze vremilor pe care le traim? Asta se intampla si cu florile mele.    

Gradina botanica din Coutances, Normandia, Franta

Gradina botanica din Coutances, Normandia, Franta

Vazand acesta transformare care are loc sub ochii mei admir cand munca altora ramane si este pastrata aproape exact asa cum era in vremea in care gradinarii traiau.

Gradina lui Christian Dior din Granville este aproape neatinsa de cand mama lui a inceput sa planteze primele seminte in 1905. Multe din plantele ingrijite de Dior si mama sa mai sunt inca acolo.

Gradinari mai importanti sau mai putin importanti, vizionari, visatori, bogati sau saraci au construit acesta gradina din secolul al XVII-lea pana acum

Gradinari mai importanti sau mai putin importanti, vizionari, visatori, bogati sau saraci au construit acesta gradina din secolul al XVII-lea pana acum

Iar asta este un exemplu mai elocvent: pe locul pe care este acum Le Jardin des Plantes de Coutances a existat o gradina inca din secolul al XVII-lea, înca din 1675.

În ianuarie 1852 acesta gradina botanica din Coutances, Normandia, Franta a devenit un parc al oraşului in care francezii din zona, iubitori de plante sau interesati in cultivarea plantelor medicinale, erau liberi sa se plimbe.

Gradina este inca acolo iar eu am avut bucuria sa ma plimb pe aleile pe care se plimba iubitori ai naturii de  mai bine de 300 de ani.

Multi dintre copacii din Le Jardin des Plantes din Coutances sunt monumente ale naturii, exemplare unice prin varsta lor

Multi dintre copacii din Le Jardin des Plantes din Coutances sunt monumente ale naturii, exemplare unice prin varsta lor

In Le Jardin des Plantes de Coutances exista inca o parte din copacii plantati cu cateva sute de ani in urma. Sunt arbori batrani, splendide specimene pe care nu le poti vedea in alta parte. Sigur gradina a trecut prin nenumarate incercari: furtuni napraznice (ultima in 1999 a fost devastatoare), diferiti proprietari, razboaie si crize de tot felul. 

Toata aceasta lunga istorie, toti proprietarii care s-au succedat au facut din acesta gradina ce este acum: un loc special cu arbori ale caror trunchiuri nu le poti cuprinde cu bratele, cu straturi lungi plantate cu atentie si intretinute meticulos, un loc care merita vizitat.

O lunga alee plantata cu flori in Le Jardin des Plantes din Coutances perfecta pentru o scurta plimbare

O lunga alee plantata cu flori in Le Jardin des Plantes din Coutances perfecta pentru o scurta plimbare

Timpul nu sta in loc. O gradina fara mana, mintea si sufletul gradinarului este rapid napadita de buruieni, dispare in bratele naturii dezlantuite. Inima care a batut pana atunci s-a stins, si cu ea, gradina. Exista insa si gradini norocoase iar Le Jardin des Plantes de Coutances este una dintre ele.

Privesc gradina mea cu inima stransa si stiu ca nu va ramane asa cum este acum. Este imprefecta dar este munca de o viata a gradinarului de dinaintea mea si munca mea. Vreau sa o pastrez si stiu ca atata vreme cat voi fi capabila sa tin o sapa in mana o voi apara de declin, de uitare. Ce va urma depinde numai de cei ce imi vor urma, numai ei pot face din gradina mea una eterna. 

Carpe diem quam minime credula postero

In Gradina, gradina de legume, Gradini, plante on 23/07/2010 at 13:40

Pentru ca viitorul in gradina este tot atat de nesigur ca cel pe care il avem noi toti. Asa ca salata, patrunjelul, trandafirii, zmeura, coacazele toate devin sursa de placeri si lacomii. Pentru ca este imposibil sa pui frana naturii. Nu acum, nu vara.

Boabe de chihlimbar dulci si parfumate care nu scapa de degetele nerabdatoare si gurile lacome

Boabe de chihlimbar dulci si parfumate care nu scapa de degetele nerabdatoare si gurile lacome

Vara este anotimpul in care natura se grabeste. Florile alearga contra cronometru de la boboci si flori diafane la capsule uscate doldora de seminte.

Trandafirii uita si trec de la dulci, inocenti boboci la petale raspindite indecent peste tot prin gradina in numai cateva zile.

Salata, capricioasa, fudula decide ca jos, aproape de pamant, nu este de nasul ei si urca rapid in tije lungi, labartate la capatul caror apar rapid flori si mai apoi semintele. In ignoranta ei salata a stricat totul. Frunzele sunt acum amare si rigide.

Coacaze negre pline de sucuri acre in asteptarea zaharului

Coacaze negre pline de sucuri acre in asteptarea zaharului

Vara, zmeura se umple de fructe. Le culegi si maine sunt la loc, coapte, apetisante. Un „Groundhog Day” care tine cateva saptamani.

Vara este grabita, nu exista nici un moment de liniste, totul este in schimbare. Exista un sigur loc in care eu stiu sa fac prizoniera vara si acela este camara. Frumos aranjate, cu etichetele la vedere ca niste medalii binemeritate, borcanele cu dulceata si compot opresc timpul in loc. Si asta nu este putin lucru pentru un biet, prozaic borcan.

Unul dintre borcanele in care eu tin captiva vara

Unul dintre borcanele in care eu tin captiva vara

Abundenta verii ma copleseste si ma face nefericita pentru ca nu reusesc sa strang toate ciresele din cei 3 ciresi. Ar fi imposibil si cu toate astea incerc.

Gest nebunesc pentru ca aventura cu ciresele nu se temina niciodata la cules, ea continua in bucatarie, intre borcane si siropuri de culoarea mierii. 

Am ambitia nebuneasca a celui care crede ca anul asta va fi ultima recolta, ca astea sunt ultimele cirese din lume si ca eu sunt datoare sa le pastrez.

Exoticele vinete vor face deliciul acestui sfarsit de vara

Exoticele vinete vor face deliciul acestui sfarsit de vara

Urasc sa risipesc pentru ca este multa munca in spatele legumelor si fructelor din gradina. Munca mea si munca dragilor mei copaci, a mea si a frumoaselor mele seminte. 

Ma simt datoare sa incerc. Ma urca in caruselul sperantei si termin de fiecare data in cel al disperarii.

Insa gradina nu ma lasa sa sufar sau sa respir. Fasolea se alinta cu florile ei violete, ardeii si busuiocul ma imbie sa culeg, iar cartofii, ceapa si vinetele imi promit recolte bogate. Numai anghinarea ma necajeste insa anul viitor voi planta de doua ori mai multe poate, poate voi avea noroc.

Gradina celor disparuti

In floare, Flori, Franta, Gradina, Gradini, plante on 22/07/2010 at 13:36

Am vizitat Omaha Beach duminica. De atunci sunt 4 zile si in toate aceste zile am trait un sentiment bizar de tristete si speranta. Cimitirul este un loc care te copleseste. Nu imi iese din minte imaginea crucilor albe de marmura care parca plutesc deasupra ierbii si randurile lor carora nu le vezi sfarsitul.

In cimitir sunt mormintele a 9.387 de militari cei mai multi ucisi in debarcarea din Normandia

In cimitir sunt mormintele a 9.387 de militari cei mai multi ucisi in debarcarea din Normandia

Cimitirul de la Omaha Beach este intr-un urias parc aflat chiar de-a lungul tarmului marii, un parc plin de monumente si arbori si cruci, iar imaginea cea mai puternica, cea cu care voi ramane pentru totdeauna este cea a miilor de cruci.

Insa exista in uriasul parc memorial un loc mai retras, mai discret si poate din acest motiv mai solemn.

„Le jardin des disparus” este o gradina tacuta si grava. La picioarele monumentului de la Omaha Beach aceasta gradina in forma de potcoava comemoreaza soldatii disparuti, cei mai multi dintre ei in Ziua Z. 

"Le jardin des disparus" este o gradina tacuta si grava in forma de potcoava

"Le jardin des disparus" este o gradina tacuta si grava in forma de potcoava

Gradina comemoreaza 1.557 de soldati, iar zidurile care o inconjoara au sapate in ele numele lor. Nu imi pot imagina 1.557 de oameni disparuti fara urma.

Imagine asta a unei multimi disparute, golul asta imens este perfect ilustrat de gradina.

“Le jardin des disparus” este cea mai emotionanta gradina in care am fost pana acum.  

Zidul care inconjoara gradina este inscriptionat cu numele tuturor celor ce nu au un mormant

Zidul care inconjoara gradina este inscriptionat cu numele tuturor celor ce nu au un mormant

Gradina inconjurata de zidul in semicerc este simetric taiata de alei pavate cu piatra, iar intre alei, sunt segmente de cerc plantate cu gazon perfect tuns. Gazonul verde este marginit de straturi plantate cu trandafiri roz. Totul este perfect aliniat.

Toata aceasta gradina este tacuta, adancita in meditatie. Tot parcul este un loc al tacerii. 

Spuneam ca incerc doua sentimente: unul de tristete si un altul de speranta. Tristetea este simplu de explicat: trecand prin fata numelor de pe zidurile din „Gradina celor disparuti” constientizezi cat de tineri erau militarii si este imposibil sa nu vezi cu ochii mintii ca toate aceste nume au in spate un om, o viata care a disparut intr-un razboi absurd.

La picioarele monumentului sunt comemorati cei peste 1.557 de militari care nu au mai fost gasiti

La picioarele monumentului sunt comemorati cei peste 1.557 de militari care nu au mai fost gasiti

Speranta vine din felul in care cei ce au gandit gradina si parcul ii comemoreaza pe toti cei ce au murit in acele cumplite zile. In lumea asta in care tragediile sunt tratate cu lipsa de respect, analizate si intoarse pe toate partile pana cand sunt golite de sens si emotie, un loc ca acesta, oricat de tragic ar fi ma umple de speranta.

Am speranta ca ne putem intoarce la adevaratele valori, la momentul in care tragediile erau tratate cu demnitate si respect, iar melodramele erau tratate cu lipsa de atentie pe care orice criza de isterie o merita.  

Trandafiri roz plantati in straturi drepte

Trandafiri roz plantati in straturi drepte

O gradina poate sa iti rascoleasca sufletul si minte. O gradina are puterea de a iti schimba atitudinea fata de tine si fata de oamenii care te inconjoara. Insa „Le jardin des disparus” face ceva mai mult decat atat: gradina asta rezervata si solemna te indeamna sa meditezi asupra unor lucruri care nu au nimic de a face cu tine si problemele tale. „Le jardin des disparus” te indeamna la generozitate si demnitate, la respect. O gradina simpla, pura, nealterata de inflorituri si isterie ne invata lectia simpla a demnitatii si aprecierii adevaratelor valori.

Les Rhumbs – gradina copilariei lui Christian Dior

In floare, Flori, Franta, Gradina, Gradini, Mediu, plante on 21/07/2010 at 15:54

Gradinaritul nu este pentru realisti, pentru puturosi sau inconsecventi. Gradinaritul nu este pentru oameni care isi pierd speranta la primul dezastru. Madeleine Dior a visat si construit o gradina in aerul sarat al marii.

Nu exista conditii mai dificile in care cineva sa creeze o gradina. Sarea purtata de vantul care bate dinspre mare parjoleste plantele, le ingalbeneste, le sfasie. 

„Les Rhumbs” era, cand doamna Dior si familia ei s-au instalat in casa roz in 1905 – anul in care s-a nascut Christian, o stanca goala de verdeata privind de sus valurile si furtunile, batuta de vanturi. Orice ar fi plantat ar fi murit. Insa iata cum arata gradina acum.

Minunata gradina a copilariei lui Dior de la marginea marii

Minunata gradina a copilariei lui Dior de la marginea marii

Mama lui Christian a refuzat ca mediul acesta atat de ostil sa dicteze ce plante va cultiva in gradina sa. Cum micutul baietel dupa ea doamna Dior a gandit si creat o gradina in stil englezesc. 

Madame Dior a plantat trandafiri si iasomie chiar daca asta insemna ca in fiecare toamna sa mute fragilele plante in sera pentru a le proteja de vantul rece.   

Parfumata iasomie din "Le Rhumbs"

Parfumata iasomie din "Le Rhumbs"

Timp de 12 ani doamna Dior cu ajutorul micutului Christian a reusit sa creeze un refugiu in care a plantat tot ce si-a dorit. De jur imprejurul gradinii a ridicat ziduri de piatra, a plantat arbori si arbusti, si, toate acestea, ca doua brate ocrotitoare care se intalnesc intr-o imbratisare, si-au indeplinit menirea si in timp au schimbat conditiile din interiorul gradinii.

Christian a inceput sa isi exerseze imaginatia si, inarmat cu stiinta plantelor dobandita in anii petrecuti in gradina cu mama sa,  a proiectat micuta gradina in mijlocul careia a asezat un bazin dreptunghiular cu apa marginit pe una dintre laturi de o bolta pe care se catara trandafirii. Tot el a facut designul bancilor si fotoliile de lemn imprasitate peste tot prin gradina.

Bolta, bancile si gradina proiectata de Christian Dior

Bolta, bancile si gradina proiectata de Christian Dior

Am vizitat gradina si este greu sa iti imaginezi ca aproape tot ce mama Dior si fiul ei, viitorul mare creator de moda, au gandit este inca acolo: design si plante.

Gradina a jucat un rol major in formarea lui Dior. In liniile gradinii poti ghici arhitectura de mai tarziu a rochiilor sale.  

In 1952 Dior spunea, „Datorez „Les Rhumbs” aproape toata viata si stilul meu: statea pe tarmul marii expusa elementelor naturii, asa cum a fost si viata mea de pana acum, nu tocmai calma.”

Numai anii pot transforma crengile subtiri si elastice ale iasomiei in splendide brate puternice

Numai anii pot transforma crengile subtiri si elastice ale iasomiei in splendide brate puternice

Am spus la inceput ca gradinaritul nu este pentru realisti, puturosi sau inconsecventi. Gradinarii mai au nevoie de o alta calitate: rabdarea. Numai in timp invatam secretele plantelor, le putem ingriji, intelege si le vom putea vedea asa cum merita sa fie vazute: dupa ce au trecut de exuberanta copilarie si de adolescenta cu fazele sale uneori inestetice si nesigure.

Salata si incarcerarea de o vara

In Gradina, gradina de legume, Gradini, Potager on 18/07/2010 at 13:26

Stiu ca la iarna voi regreta serile astea tarzii petrecute udand salata. Insa in stratul de salata ma simt la fel de lipsita de alternative ca prizonierii bulgari din „Cronica de familie” a lui Petru Dumitriu. Udatul este o indatorire zilnica care nu poate fi de scurta durata pentru ca insetatele frunze cer multa apa iar daca nu primesc suficienta se razbuna. Vara sunt prizoniera salatei.

Apa racoreste aerul si frunzele crete ale salatelor

Apa racoreste aerul si frunzele crete ale salatelor

Salata este gata sa fie generoasa daca esti generos. Apa este singurul lucru de care au nevoie fragedele frunze pentru a ramane fragede. Fara apa frunzele devin amare si moi, lipsite de viata. Cu apa, rozetele de un verde crud, raman proaspete si crocante.

Delicioase flori verzi de frunze incretite pe margini, inviorate de apa rece

Delicioase flori verzi de frunze incretite pe margini, inviorate de apa rece

Sunt un gradinar pretentios, iar salata nu face exceptie. De-a lungul timpului am cultivat diverse soiuri de salata si am ajuns la concluzia ca este mai putin important soiul pe care il alegi, este insa foarte important cate soiuri alegi. Salata din gradina nu poate fi numai de un fel. Nu este un simplu capriciu fiecare soi are un gust si o textura a sa, iar impreuna fac cel mai bun castron de salata pe care l-am mancat in viata mea.

Splendida salata "Merveille de Quatre Saisons": culoare, textura si gust

Splendida salata "Merveille de Quatre Saisons": culoare, textura si gust

In afara ratiunilor culinare am si un alt motiv foarte superficial in alegerea salatelor pe care le cultiv: cel estetic. Am in gradina salate de un verde deschis, salate smarald, salate in doua culori asa cum este minunata „Merveille de Quatre Saisons”. Insa nici una dintre salatele din gradina nu arata atat de teatral ca salata „Solix”. Intunecata si misterioasa, cu frunze ciufulite, „Solix” este plina de drama si de gust. O adevarata descoperire. Toate aceste frunze texturate si colorate dau gradinii mele de legume o nota foarte decorativa.

"Solix" cu frunzele sale inchise la culoare este in centrul atentiei in stratul de salata

"Solix" cu frunzele sale inchise la culoare este in centrul atentiei in stratul de salata

Ghilotinate, capetele grele ale salatelor devin delicioase si spectaculoase pranzuri si cine. Vara aceasta am combinat frunzele tuturor salatelor din gradina in gigantice boluri peste care am turnat racoritoare vinegrete de zeama de lamaie si ulei de masline sau vinegrete de otet balsamic si ulei de floarea soarelui. La salatele cu otet balsamic presar numai putin parmezan care tine loc de sare si de friptura. Salatele cu zeama de lamaie sunt singura garnitura pe care o vreau la carnea fripta la gratar. Vara mea are mirosul pamantului reavan si gustul frunzelor de salata. Vara sunt prizoniera salatei.

Christian before Dior – intre inspiratie si furt

In Expozitii florale, Franta on 17/07/2010 at 11:10

Anul acesta la Chelsea Flower Show doua doamne elegante, Patricia Thirion si Janet Honour, au prezentat in concurs la sectiunea „Small gardens” o gradina intitulata „Christian before Dior”. Gradina a castigat si o medalie, e drept numai una de bronz.

Gradina "Christian before Dior" prezentata la Chelsea si culmea, medaliata

Gradina "Christian before Dior" prezentata la Chelsea si culmea, medaliata

Cele doua doamne au ales ca sursa de inspitatie gradina copilariei lui Dior „Les Rhumbs” din Granville pe coasta Normandiei, Franta. Gradina nu este inspirata de „Les Rhumbs” ci copiaza stangaci „Les Rhumbs”.

Am dreptul sa spun asta pentru ca zilele trecute am vizitat veritabila „Les Rhumbs”, gradina pentru care Dior la 15 ani a creat bolte pentru iasomie si trandafiri, locul unde Christian Dior si-a exersat imaginatia si dezvoltat gustul pentru frumos.

Trandafirul rosu "Christian Dior" in stratul de flori din gradina prezentata in concurs la Chelsea

Trandafirul rosu "Christian Dior" in stratul de flori din gradina prezentata in concurs la Chelsea

Cand vizitezi Chelsea Flower Show si citesti ca o gradina sau alta sunt inspirate de alte mari si faimoase gradini nu te astepti sa descoperi copii scalate. Te astepti ca designerii sa fi facut efortul de a interpreta creativ sursa inspiratiei lor. Cer prea mult? Sau poate astazi a te inspira inseamna pur si simplu a copia?  Unde se opreste inspiratia si incepe furtul?

Speram ca la toate aceste intrebari sa fi raspuns juriul de „specialisti” de la Chelsea. Judecata lor pare insa sa nu fi fost prea aspra sau sa fi ignorat cu totul faptul ca cele doua elegante doamne au prezentat in concurs o copie.

Admit ca nu putem cu totii sa fim originali si ca chiar si originalitatea vine de undeva, insa daca cele doua doamne ar fi facut un minim efort ar fi inteles ca gradina lui Dior poate fi o fecunda sursa de inspiratie. Astfel un miselesc furt ar fi devenit nenecesar.

Gradina lui Dior vorbeste despre vremuri mai bune, despre naivitate si exuberanta, despre abundenta si tihna. Daca cele doua doamne ar fi sters cu maneca la un colt spoiala aparentelor ar fi descoperit esenta, iar acolo este si trebuie sa fie sursa inspiratiei. 

Bujorii "Solange" pazind banca de lemn pe care este aruncata neglijent una dintre hainele create de Dior

Bujorii "Solange" pazind banca de lemn pe care este aruncata neglijent una dintre hainele create de Dior

Nu voi contesta valoarea gradinii „Christian before Dior”, nici titlul bine ales. Gradina de la Chelsea a pastrat culorile, plantele si a accentuat parfumul pe care il are „Les Rhumbs”. Ce mi se pare insa tragic este ca numele gradinii celor doua doamne este mai inspirat decat intreaga gradina.

Veritabila gradina a copilariei lui Dior

Veritabila gradina a copilariei lui Dior

Christian Dior scrie in autobiografia sa „Christian Dior et moi”: „la maison de mon enfance … j’en garde le souvenir le plus tendre et le plus émerveillé. Que dis-je? ma, vie, mon style, doivent presque tout à sa situation et à son architecture”. Cred ca toata acesta pasiune merita ceva mai mult decat o copie palida. Voi razbuna nedreptatea facuta la Chelsea si voi scrie saptamana viitoare despre gradina lui Dior. Ii sunt datoare.

Starea de a fi ciresar

In Gradina, Gradini, plante on 07/07/2010 at 14:15

„Ah, n-o sa stie nimeni/gingasa pricina a ciresului/profunda pricina a stejarului/cauza ochilor mei.//Ah, n-o sa stie nimeni/zburata pricina a pasarilor/ impietrita pricina a pietrelor/cauza inimii mele.// Ah, n-o sa stie nimeni/neagra pricina a pamantului/curgatoarea pricina a raurilor/ cauza sufletului meu.”

O avalansa de fructe dulci, zemoase, parfumate

O avalansa de fructe dulci, zemoase, parfumate

Poezia „Starea de a fi ciresar” a fost scrisa de Nichita Stanescu, singurul poet adevarat al lumii. Nichita Stanescu a fost un mare risipitor de talent, de viata, de cuvinte. Nichita Stanescu a fost o forta a naturii.

Nu stiu exact ce sunt dar banuiesc ca ciresele mele indecise sunt Pietroase Napoleon

Nu stiu exact ce sunt dar banuiesc ca ciresele mele indecise sunt Pietroase Napoleon

Am trei ciresi risipiti in gradina, un al patrulea a facut anul asta pentru prima data fructe si a fost plantat de mine. Ceilalti trei sunt inalti si batrani si plini de fructe si au fost plantati de batranul gradinar care a trecut pe aici inaintea mea. Ciresii mei se numesc Nichita. Toti cei trei au un nume. Cel de-al patrulea trebuie sa dovedeasca inainte sa isi merite numele.

Mic dejun, pranz si cina

Mic dejun, pranz si cina

Ciresii mei poarta numele asta pentru ca sunt asemeni lui Nichita niste mari risipitori. Am citit undeva ca Nichita scria pentru iubitele lui poeme in aburul ferestrelor, in aer, pe bucatele de hartii pe care le arunca sau carora le dadea foc. Erau poeme pe care numai iubita le asculta, citea. Cata risipa!

Culcata la picioarele lui cu fata catre cer abia atunci pot vedea risipa de fructe pe care o face si anul acesta batranul cires

Culcata la picioarele lui cu fata catre cer abia atunci pot vedea risipa de fructe pe care o face si anul acesta batranul cires

Si nu facea asta numai pentru iubite. „Bătrâne, îţi dedic un poem. Am să-l spun în aer, să nu-l scrii, astfel cuvintele or să se risipească în aer şi poemul o să rămână numai al tău”,obisnuia el sa spune prietenilor.

Nichita ca si ciresii mei respira poezie, traiesc poezie, sunt poezie.

Am trei ciresi. Unul cu cirese albe, unul cu cirese negre si altul cu cirese imbujorate, nici galbene, nici rosii. Am trei ciresi: doi hotariti si un al treilea foarte indecis.

Fierte in zahar, minunile astea negre vor pastra in ele vara pana anul viitor

Fierte in zahar, minunile astea negre vor pastra in ele vara pana anul viitor

Ciresele negre arata ca niste masline. Anul asta nu sunt foarte mari dar sunt mai negre ca oricand. Si mai dulci ca oricand. Mainile mele sunt insangerate de sucurile lor dulci, lipicioase. Dulce, aromata crima!

Cultivarea unei minunate dependente

In floare, Flori, Gradina, gradina de legume on 02/07/2010 at 15:43

Oamenii normali au in fereastra muscate sau orhidee sau mai stiu eu ce alta floare. Eu am in fereastra 5 ardei iuti.

Anul acesta am ales cateva varietati pe care nu le-am mai crescut pana acum. Au nume exotice ca Adorno, Cayambe, Hierro, Nasu si Stromboli.

Adorno va avea un ardei micut si tare iute, Cayambe va fi mai putin iute iar fructele vor fi rosii, Hierro va avea fructe lungi, Nasu va avea niste fructe in forma de piramida iar italianul Stromboli promite sa fie iute, foarte iute ale carui fructe vor fi portocalii.

Cine are nevoie de orhidee cand florile de ardei iute sunt atat de frumoase

Cine are nevoie de orhidee cand florile de ardei iute sunt atat de frumoase

Dar eu nu ma pot opri la 5.

Wahaca este un restaurant mexican din Londra. Acolo, cand am platit pentru un pranz delicios de guacamole, quesadillas, tacos, tostadas si taquitos, am primit un mic plic cu ceea ce pareau a fi chibrituri.

Insa plicul asta este un truc ingenios de a da clientilor o bucatica de Wahaca pe care sa o ia cu ei acasa. Sau mai degraba in gradina. Intre betele de chibrit din carton erau ascunse seminte de ardei iute Serrano.

Semintele ascunse in plicul fara chibrituri sunt gata de plantat

Semintele ascunse in plicul fara chibrituri sunt gata de plantat

Asa ca acum cele 5 ghivece cu ardei vor mai avea inca 5 vecini: ardeii iuti Serrano. Plicul de chibrituri de la Wahaca imi sugereaza sa fac din ei guacamole si sigur cativa vor ajunge guacamole insa altii vor ajunge salsa de rosii cu ardei iute, ceapa, patrunjel si mult suc de lamaie sau delicioase spaghetti all’aglio, olio e peperoncino, sau dulcele parfumatul sos tailandez Thai Sweet Chilli Sauce.

Infinite posibilitati in bucatarie si tot atatea in gradina. Pentru ca ardeii astia pot face fructe cativa ani. Asta este si motivul pentru care in loc sa stea in gradina in compania rosiilor si cartofilor, ardeii mei, ca niste fiinte de vita nobila ce sunt, stau in casa, in fereastra. Ardeii mei sunt decor. 

Florile albe, lacrimile pure ale bobocilor si frunzele de un verde clar - cea mai frumoasa planta de apartament

Florile albe, lacrimile pure ale bobocilor si frunzele de un verde clar - cea mai frumoasa planta de apartament

Florile albe, bobocii marunti alungiti ca niste lacrimi, frunzele lucioase si de un verde clar sunt numai prima etapa. In curand florile vor fi urmate de fructe care abia asteapta sa creasca, pe care abia astept sa le culeg.

Ca niste decoratiuni exotice ardeii iuti, cu piele lucioasa pe care se va juca soarele, vor trece de la verde la rosu, galben, portocaliu sau violet. Vor fi alungiti, cu varfurile curbate ca niste papuci turcesti, rotunzi, indesati, scurti,  lungi sau drepti. Poti avea ardei iuti de orice forma si in multe culori. 

Micutele flori ale ardeiului Adorno care vor ajunge mici, delicioase fructe

Micutele flori ale ardeiului Adorno care vor ajunge mici, delicioase fructe

Ardeiul iute sub orice forma este binevenit in casa mea. As face inghetata de ardei iute daca as avea o reteta, pentru ca oricat ar parea de bizar ador ciocolata cu ardei iute si cred ca ardeii au un gust si un parfum care merge de minune cu dulcele. Recunosc cu mana pe inima ca sufar de o dependenta, delicioasa, minunata si atat de decorativa.