pur si simplu

Finding beauty in unexpected places

In floare, Flori, Franta, Gradina, Gradini, Mediu, plante on 06/09/2010 at 14:08

Petrecand noaptea pe soselele care leaga Londra de Paris am trait un moment in care totul mi s-a parut ireal. Nu stiu daca era linistea, atmosfera calda si aerul inchis din masina, noapte de o parte si de alta a parbrizului sau liniile neintrerupte ale autostrazii, curgand obsesiv si fara sfarsit unele din altele.

Cand timid cerut a inceput sa capete contur si culoare, am realizat ca atmosfera de film noir era numai in mintea mea. Era oboseala, nimic altceva, si semnul ca era vremea sa ma opresc. O cafea si un croissant au puterea sa restabileasca echilibrul. Mintea care a cam umblat cu sorcova in ultimele ore va fi invigorata de aroma cafelei, de cofeina si de zahar.    

Apa taiata de un pod pe sub care se strecoara guralivele rate

Apa taiata de un pod pe sub care se strecoara guralivele rate

Insa am realizat ca sunetul si aerul rece erau tot ce imi lipsea. Cand am pasit afara din masina cu picioarele amortite si obrajii calzi aerul rece de inceput de toamna m-a izbit. M-am simtit vie si treaza.

O desteptare brutala fara luxul rasfatului intre asternuturi calde. Lumina zilei si sunetele stridente ale parcarii pline, oamenii chemandu-se veseli si masinile trecand in viteza pe autostrada pe care ce tocmai o parasisem.

Am cumparat de la vanzatoarea cu ochii inca umflati de somn o cafea si un croissant fierbinte, cu coaja bronzata si crocanta, si, incalzindu-mi mainile pe paharul de hartie, am descoperit in spatele vanzatoarei, prin geamul pe care juca lumina, o oaza.

Am pornit intr-acolo. 

In bataia primelor raze ale soarelui

In bataia primelor raze ale soarelui

In bataia timida a soarelui, apa si podul de lemn care plutea deasupra ei, pareau ireale ca in filmele in care imaginea este acoperita cu strat subtire de fum pentru a sugera visul. In jurul meu ceata diminetii plutea inca, insa oaza cu rate si flori roz capata incet contur si claritate.

Cu fiecare inghititura de cafea totul devenea mai limpede si mai vesel.

Plantele de pe marginea apei in nuante de mov si roz

Plantele de pe marginea apei in nuante de mov si roz

Rasaritul roz al soarelui se reflecta in florile nemiscate, in iarba de care se agatau picaturile de roua si in luciul tremurand al apei. Pe apa alunecau lin galagioase rate. Ratele care pana mai acum parusera indecent de vesele imi tineau companie iar vocile lor stridente nu imi suparau auzul atat de obisnuit cu linistea noptii.

Apa si ratele si florile, podul atat de ireal si totusi atat de concret, au facut din micul meu dejun un adevarat rasfat. 

Oglinda lacului reflecta cerul

Oglinda lacului reflecta cerul

Lady C.C.Vyvyan a spus candva: As one grows older one should grow more expert at finding beauty in unexpected places, in deserts and even in towns, in ordinary human faces and among wild weeds.” 

Nu stiu daca este varsta sau pur si simplu dorinta de a gasi ceva frumos in banalul si rutina unei calatorii lungi pe autostrada. Indiferent care este cauza cred ca frumusetea este acolo unde gasesti tihna, timpul si dispozitia sa o descoperi.

Daca am reusit sa raman cu ceva din lunga calatorie, am ramas cu o senzatia de bucurie imposibil de explicat. Am plecat din parcarea inconjurata de apa si flori cu un zambet tamp pe buze de care nu m-am despartit decat cateva ore mai tarziu cand am patruns in somnoroasa metropola.

  1. Pe mine fotografia m-a ajutat foarte mult sa observ frumusetea in lucrurile (mai bine zis cadrele) care la prima vedere par banale. Nu cred ca aceasta nevoie are legatura cu varsta, mai degraba este o „consecinta fireasca” a rutinei zilnice.

    • Esti un foarte bun fotograf Huni si imaginile din gradina ta sau favoritele mele cele de la salina stau marturie a faptului ca ai un ochi pentru frumos. Nici eu nu cred ca este o chestiune de varsta desi cred ca trecerea anilor ajuta.

  2. Da, da, da de o mie de ori da.

    Eram la Cairo, intr-un hotel dezamagitor, pe malul Nilului cu o imagine absolut „lutoasa”. Totul mi se parea ponosit si prafuit si mizer.

    Urma sa ma intalnesc cu sotul meu dar aveam in fata o zi intreaga pana atunci si iata ca ea se anunta cu dezamagiri, si spaime si intepeneli.

    Dupa cateva minute bune de chin m-am hotarat ca nu vreau sa fiu nefericita 12 ore in sir si am privit in jur.

    Asa am observat ca desi camera nu avea balcon avea totusi o deschidere mare sub forma a doua usi glisante. Nu puteai pasi inafara dar cu usile larg deschise parca veneau piramidele mai aproape. Le vedeam, dicolo de Nil…Nilul in zona aceea un fel de Dambovita dar mai lat…Piramidele … Niste volume geometrice cenusii…sterse…insipide

    Am zarit un fotoliu scoica, destul de imbietor…M-am bucurat si
    l-am tras in mijlocul camerei si m-am hotarat sa ma simt bine cu ce am. Nu a trecut mult si am fost rasplatita cu un spectacol de lumini si umbre extraordinar.

    Soarele si vantul au fost maestrii de ceremonii. Vantul mana norii prin fata soarelui si acesta isi trimitea fasicolele de raze pe fatetele piramidelor intr-un joc incantator. Am privit fascinata o buna bucata de timp…

    Perspectiva era extraordinara, deschiderea fiind foarte mare linia de orizont era foarte departe, dupa multe, multe planuri reliefate de constructii, de nori, de piramide, de ceva vegetatie

    Dupa croaziera pe Nil, la intoarcere am fost cazati in acelasi hotel si in aceeasi camera. Am vrut sa retraiesc experienta din acea zi. I-am povestit sotului meu, m-am dus, am tras repede perdelele, am vrut sa deschid usile dar… ceata si smogul erau atat de dense ca nu se vedea nici pana la malul apei, nici vorba sa se zareasca macar piramidele…

    De unde am tras concluzia ca ceea ce am primit eu in dar in prima zi de la zeii egipteni a fost o rasplata pentru ca nu am vrut sa fiu nefericita in mod gratuit.

    • Esti sufletul meu pereche! Stii la fel de bine ca mine ca este aproape imposibil sa gasesti pe cineva care sa vorbeasca aceeasi limba cu tine iar noi doua vorbim aceeasi limba. In cautarile mele disperate dupa tihna si frumos am ajuns la gradinarit. Cand faci un pas inapoi si analizezi fara patima ce vezi in jurul tau, daca te lasi purtat de peisaj este imposibil sa nu gasesti frumos. In orice si oriunde. Intr-un fel cu gradinaritul frumusetea ne-o asiguram noi, este idealul nostru de frumusete mereu imperfect (m-am impacat cu gandul ca gradina mea nu va fi terminata niciodata). Nu este nevoie decat de o perspectiva diferita si frumosul ti se arata.

      Dupa ce l-am citit pe Istrati mi-am dorit sa merg in doua locuri: Braila si Egipt. Am vizitat Braila de care m-am indragostit si daca viata asta m-ar fi lasat sa traiesc asa cum vreau eu as fi avut o casa in Braila sau in Severin. Nu am ajuns insa niciodata in Egipt. Insa tu ai fost acolo si nu stiu de ce, chiar daca nu voi ajunge acolo pana la sfarsitul vietii, macar stiu ca tu ai fost acolo. Draga mea Ilinca cred ca ce simt cand vorbesc cu tine nu este un „meeting of the minds” ci un „meeting of the souls”.

  3. Eu cred ca natura nu are cum sa ma dezamageasca vreodata,referindu-ma la simtul ei artistic.Eu locuiesc si muncesc undeva la munte.Ca sa ajung la mine acasa sau la spitalul unde lucrez,urc un munte,pe o serpentina,in mijlocul padurilor de fagi,stejari,aluni…
    Primavara,este un amalgam de nuante de verde,cum numai natura stie sa le imbine,vara e vara,ma obisnuiesc cu nuantele culorilor dar cand vine toamna,nu o sa va pot descrie in cuvinte,niciodata dar niciodata,perfectiune impletirii zecilor de nuante de verde,aramiu,ruginiu,galben…..Ca si cum nu ar fi de ajuns pe tot intinsul muntelui este o patura de feriga frumoasa si semeata,pentru ca e nu este deranjata niciodata de pascutul vitelor.
    In toata aceasta armonie de culori ,vreau sa va spun ca nu exista nici o imperfectiune,dar nici una.
    Dar pentru a vedea toate aceste frumuseti in profunzime,trebuie sa ai fereastra sufletului deschisa,daca nu deschisa atunci curata.Cum voi toate,sau toti o aveti larg deschisa ,va citesc cu mare placere,va descopar si invat de la voi tot ce pot.
    Mai vorbim.

    • Ai perfecta dreptate Vasi: natura este prefecta. Tocmai de asta gradinaritul ramane o nebunie. Cine poate oare sa imbunatateasca ceva deja desavarsit? Numai un nebun de gradinar isi poate imagina asta. Insa noi tot incercam. Tu traiesti in paradis? Serpentine si munte si paduri cu ferigi? Asta explica lumina care vine de la tine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: