pur si simplu

Archive for Septembrie 2010|Monthly archive page

E pur si muove!

In floare, Flori, Gradina, Gradini, Mediu, plante on 27/09/2010 at 12:57

Am primit in dar acest splendid trandafir si am vrut sa vad viata, miscarea din spatele splendidelor petale portocalii.

Este un proiect pe care de multa vreme voiam sa il pun in practica. Am citit undeva ca plantele sunt marii manipulatori ai planetei.

Trandafirul Pat Austin este moale, parfumat si cald

Trandafirul Pat Austin este moale, parfumat si cald

Explicatia botanistului era simpla: priveste in gradina ta, cate din plantele de acolo au originea in regiunea, in tara sau chiar pe continentul unde te afli?

Rosiile vin din America de Sud ca si cartofii, daliile la fel, iar tutunul tot de acolo vine. Din Asia au fost adusi maci, trandafiri, rododendroni.

Cand vezi lucrurile de unde le vede botanistul iti pui intrebarea: ce este in spatele florii? Ce o anima? Si cum pot vedea asta?

Avand in fata ochilor imaginea florii miscandu-se, crescand, realizezi ca pana mai ieri ai avut o viziunea simplista asupra plantelor.

S-au facut studii care au aratat ca plantele reactioneaza la durere. La durerea lor, dar si mai interesant la durerea altora. Si atunci mai putem noi oare privi o floare cu aceiasi ochi? 

Ce mi se pare cu adevarat fascinant privind imaginilea astea de foarte multe ori este miscarea, atat de dinamica insa impeceptibila pentru rabdarea noastra de fiinte obisnuite cu pastile rapide, hapuri care condenseaza informatia si evolutia, totul.

Poate ca asta este secretul plantelor si al succesului lor in cucerirea planetei: rabdarea.

Cu ceva vreme in urma Corina imi scria: Ieri mi-a murit cactusul si-am plans ca dupa mort. M-am trezit vorbindu-i , acum cand era prea tarziu si mi-a venit in minte poezia Gandacelul “degeaba plangi acum copile…”

Iar eu mi-am amintit ca in copilarie mama a pus in camera mea o violeta de Parma. Imi aduc aminte exact in ce ghiveci era, cum arata. La scurt timp dupa ce a ajuns in camera mea frunzele au inceput sa cada.

Aveam grija de ea dar pana cand nu i-am vorbit nu si-a reveni. Nu numai ca si-a revenit a facut primele flori. Splendide flori mici de un roz foarte pal, pudrate cu sclipici ca aripile fluturilor.

Cred ca plantele ne aud si mai cred ca ele raspund la neglijenta si durere, la tristetea noastra. Am omorat multe plante pana acum insa de fiecare data am cautat sa fac mai mult bine decat rau. Va imaginati cum ar fi fost sa le vad zvarcolindu-se de durere sau sa le aud tipand?

Dincolo de teorii – oricat de usor de crezut sau de nastrusnice – am certitudinea ca plantele reactioneaza la sentimente, la dragoste.

Bobocul de Pat Austin - atat de departe de floarea matura

Bobocul de Pat Austin - atat de departe de floarea matura

Cat despre frumoasa Pat Austin… Parfumul puternic de fructe coapte are darul sa te bantuie si de cand l-am primit, Pat a ajuns una dintre florile mele favorite. Este pur si simplu o floare spectaculoasa.

Pat Austin nu are rigiditatea trandafirilor pe care ii gasim prinsi in buchetele de mirese. El are mai degraba moliciunea si dulceata florilor de bujor. Pat Austin este un bujor ratacit in lumea trandafirilor.

Anunțuri

Gradinar fara gradina

In Anglia, floare, Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante, Potager on 26/09/2010 at 13:41

Cred ca toti am inceput asa: cu un ghiveci. Eu am inceput cu un ghiveci de pamant vopsit in galben parca pictat de mana unui copil cu margarete: o bulina portocalie in mijloc si petale albe pe margine.

”A Garden Party to Make a Difference” - o roaba plina cu fragi

”A Garden Party to Make a Difference” - o roaba plina cu fragi

Ghiveciul era crapat, avea buza ciobita intr-un loc. Era capatat. A stat cativa ani de zile pe margine chiuvetei de la bucatarie – cel mai insorit loc. Am crescut in el patrunjel si cati ani am schimbat constant plantele semanand altele.

O veche fereastra transformata intr-o mica sera care va proteja plantele mai plapande peste iarna

O veche fereastra transformata intr-o mica sera care va proteja plantele mai plapande peste iarna

Tundeam frunzele regulat si le puneam in salata si supa si mancare si nimic nu mirosea sau avea un gust atat de ca atunci cand puneam cateva frunze proaspete . Cand am plecat din garsoniera am luat cu mine ghiveciul ca pe un memento al primei mele gradini.

Fasole fava si ierburi aromatice crescute in cutii de conserva

Fasole fava si ierburi aromatice crescute in cutii de conserva

Cand am avut prima mea gradina eram deja gradinar pentru ca teama de a semana si ingriji o planta disparuse dupa ce ingrijisem patrunjelul din ghiveci.

Ma trezesc de multe ori scriind despre gradini vaste si realizez ca pot lasa impresia ca toate aceste sunt singurele posibilitati sau idealul atunci cand este pasionat de plante si gradini.

Ghimbir crescut intr-un vechi fisier metalic

Ghimbir crescut intr-un vechi fisier metalic

Gradina poate fi, si probabil de cele mai multe ori este, un ghiveci sau mai multe ghivece. Chiar avand o gradina nu am abandonat ghivecele si acum, in apropierea iernii, ele devin cu atat mai importante. Am avut tot anul si sper sa am o buna parte din toamna si poate chiar in iarna (depinde intotdeauna de iarna) salata si ierburi aromatice in ghivece.

Ierburi aromatice crescute in jumatati de sticle de plastic aranjate intr-un sistem de irigatie care foloseste apa scursa de pe acoperis

Ierburi aromatice crescute in jumatati de sticle de plastic aranjate intr-un sistem de irigatie care foloseste apa scursa de pe acoperis

Ardeii iuti sunt in continuare pe pervaz copti si gata sa faca minuni in bucatarie si pentru ca vreau sa am busuioc in iarna asta pentru paste si pesto ghivecele sunt de saptamana trecuta in casa pe pervaz – este anotimpul in care descopar ca am prea putine ferestre.

Butoaie de metal taiate in doua si pubele de gunoi in care cresc rosii, lavanda si fasole

Butoaie de metal taiate in doua si pubele de gunoi in care cresc rosii, lavanda si fasole

Insa vizitand gradina Printului Charles si expozitia organizata pentru a incuraja reciclarea, am realizat ca nu am avut prea multa imaginatie in privinta felului in care am cultivat si cultiv legumele in ghivece. ”A Garden Party to Make a Difference” mi-a deschis ochii asupra unor infinite posibilitati de a creste legume si fructe fara sa am nevoie sa cumpar ghivece. Tot ce trebuie sa fac este sa nu arunc sticlele de plastic, conservele sau chiar mobila si cizme de cauciuc stricate.

O chiuveta metalica in care sunt crescute panselute si lavanda

O chiuveta metalica in care sunt crescute panselute si lavanda

Mesajul pe care Printul Charles a vrut sa il transmita imi pare atat de simplu si de bun simt in aceste vremuri in care orice banut conteaza incat nu vad de ce de acum incolo nu voi incerca sa il pun in aplicare.

Am pastrat primul meu ghiveci multa vreme pana cand intr-un moment de neatentie l-am spart.

O cada in care sunt crescute plante acvatice. Apa este atat de importanta in gradina de legume sau in cea de flori

O cada in care sunt crescute plante acvatice. Apa este atat de importanta in gradina de legume sau in cea de flori

Ce nu am pierdut odata cu cioburile este senzatie de fericire pe care mi-a adus-o atunci cand am vazut pentru prima oara  varfuri verzi itindu-se din pamant. Datorez ghiveciului cu margarete dragostea mea pentru gradinarit si gradini.

Printul Charles si gradinarul

In Anglia, Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante, Potager on 22/09/2010 at 13:14

Toti gradinarii sunt la fel. Saptamana trecuta am descoperit ca cei princiari sunt tot atat de greu de oprit cand incep sa vorbesca despre gradina si mai ales despre problemele gradinii ca noi toti ceilalti gradinari. 

Vizitand gradina Printului Charles de la resedinta sa londoneza am vazut un singur om venit acolo cu treaba: gradinarul Printului Charles.

La marginea peluzei, special construita astfel incat sa formeze o panta in secolul al XVII-lea, gradinarul printului ajusta iarba proaspat tunsa cu o foarfeca lunga si grebla invizibilele capete de iarba care ar mai fi ramas ascunse in peria deasa si verde.     

Gradinarul Printului Charles

Gradinarul Printului Charles

Totul arata imaculat, iar exercitiului lui parea al unui nebun. M-am apropiat si mi-a zambit asa ca am indraznit sa ii spun foarte politicos ca totul arata minunat. Atat i-a trebuit!

„Ah, nu”, imi zice, „totul trebuie sa fie perfect!” Nu avea sens sa intru intr-o discutia despre cat de realizabila este perfectiunea (abia il intalnisem si nu avea sens sa incep cu o veste proasta)  iar el nici macar nu mi-a lasat timp sa il consolez.

„Este tare greu aici, imi spune. Ai vazut gradina de legume?”

„Este atat de greu sa crestem ceva acolo. Umbra este atat de deasa si veveritele distrug tot ce gasesc. Mai sunt si o gramada de porumbei care au ciugulit rosiile. Cum se inrosea una, cum o inhatau.”

Peluza cu a sa bordura invizibila de otel, verde si perfect tunsa

Peluza cu a sa bordura invizibila de otel, verde si perfect tunsa

Barbat de vreo 40-45 de ani cu ochi limpezi foarte albastri, era gata sa imi detalieze toate necazurile pe care le avea cu o sinceritate pe care numai gradinarii o au.

„Stii, imi spune, am cerut primariei sa aprobe sa taiam cativa copaci ca sa avem un pic de soare pentru legume, insa astia de la primarie nici macar nu vor sa auda de asa ceva.”

Asta nici nu ma mira. Unele dintre exemplarele de la  Clarence House au venerabile varste si sunt protejate. Spre exemplu, in gradina exista doi platani care au peste 180 de ani. Este insa atat de imbucurator cand o primarie poate sa spune nu unui Print. 

Gradina de legume a Printului este o adevarata provocare pentru gradinarul sau

Gradina de legume a Printului este o adevarata provocare pentru gradinarul sau

Gradina Printului are insa si alte neajunsuri. Dincolo de gardurile de caramida care o inconjoara este marele bulevard The Mall intens circulat zi si noapte. Nici o bariera nu poate reduce zgomotul constant al motoarelor.

In plus, din loc, in loc, gradina are numai o pojghita de sol pentru ca pe sub ea exista, ca in majoritatea capitalelor civilizate ale lumii, parcari subterane.

Salata, fasole, ierburi aromatice, toate amenintate de veverite si tinute departe de soare de umbra copacilor desi

Salata, fasole, ierburi aromatice, toate amenintate de veverite si tinute departe de soare de umbra copacilor desi

L-am intrebat pe gradinar ce face in conditiile astea? Ce merge si ce nu?

„Trebuie sa cultivam rosiile in ghivece. Le punem pe langa fatada cladirii acolo unde bate soarele si, imi zice un suras fermecator insa amar, unde le ciugulesc porumbeii. Dar gradina, asa cum este ea produce fasole – acum suntem la a treia recolta din anul asta, salata, spanac, varza si ceva mazare.”

„Toate legumele sunt destinate bucatariei si sunt mancate de printul, familia sa si diversii lor invitati. Si tot ce vezi aici este crescut prin metode biologice asa ca protejam legumele de veverite acoperind cu plasa de sarma straturile, folosim insecticite pe baza de usturoi si plivim buruienilor sau le distrugem cu ajutorul tortelor, niciodata cu ierbicide.”

Vechea fantana arteziana din care tasnesc acum numai plante cu flori albastre

Vechea fantana arteziana din care tasnesc acum numai plante cu flori albastre

Printul nu risipeste nici apa. Vechea fantana arteziana este acum plantata cu flori albastre care imita apa saltand vesela in jgheaburile rotunde de piatra.

Conversatia mea cu gradinarul a atras si alti vizitatori. Doua doamne au intervenit cerand numele soiurilor de morcovi si de fasole cultivati in gradina de legume. 

„Morcovii sunt soiul Flyaway”, le-a raspuns gradinarul. „Iar fasolea cultivata este si englezeasca, ce foarte inalta si crescuta pe aracii inalti de 2 metri, si frantuzeasca, ceva mai mica si mai rara.”

Masivele ghivece de plumb in mijlocul carora troneaza magnolii cu frunze lucioase

Masivele ghivece de plumb in mijlocul carora troneaza magnolii cu frunze lucioase

„Printul Charles este un gradinar adevarat”, a mai apucat sa imi spuna cu mandrie gradinarul de la Clarence House asaltat acum de tot mai multi vizitatori.

„Atunci cand are vreme poate fi gasit in genunchi in gradina curatand buruieni sau plantand.”

Printul este binecunoscut pentru pasiunea sa pentru gradinarit. Se stie deasemenea ca in gradinile sale face compost, nu foloseste niciodata chimicale si cultiva multe dintre soiurile de legume, fructe si flori pe cale de disparitie pentru a le pastra pentru generatiile viitoare. 

A fost un privilegiu sa pot vizita gradina Printului cu ale sale straturi de flori si alei vechi de secole.

Chiar daca gradina imi va ramane mereu straina ca un urias parc la care nici un gradinar de rand si in toate mintile nu poate aspira, conversatia cu gradinarul Printului mi-a confirmat ca in gradina, printii, amatorii si  profesionistii se confruntam cu aceleasi probleme.

In gradina Printului Charles de la Clarence House

In Anglia, floare, Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante on 19/09/2010 at 13:20

Cum mergi pe vastul bulevard The Mall catre palatul Buckingham venind dinspre Admiralty Arch, in partea stanga ai mereu cel mai vechi parc regal din Londra, St. James’s Park, iar in dreapta se desfasoara solemn un sir lung de cladiri somptuoase.

Multe dintre fatadele acestor resedinte raman ascunse in spatele unor porti inalte, a copacilor desi si a zidurilor care le inconjoara.

Vulgul are rareori acces dincolo de portile de fier. Pana astazi insa una dintre resedintele cele mai bine ferite de ochii publicului, locuinta printului Charles si a familiei sale, si-a deschis portile.

Poarta larg deschisa a resedintei de la Londra a printului Charles si publicul avantandu-se inauntru

Poarta larg deschisa a resedintei de la Londra a printului Charles si publicul avantandu-se inauntru

Am intrat pe poarta de metal vopsita in negru lucios, acum larg deschisa si am descoperit dincolo de ea gradina, un adevarat parc intins pe un pic peste 2.000 de metri patrati. Printul Charles a decis sa lase publicul sa viziteze gradina sa in scop caritabil. Evenimentul, despre care am sa scriu cu alta ocazie, s-a numit „A Garden Party to Make a Difference” si a avut un mesaj ecologic. 

Dar sa ne intoarcem acum la gradina.

Marginile impecabilei peluze sunt ferite de picioarele vizitatorilor prin plasarea de-a lungul lor a unor funii de catifea albastra prinse de stalpi argintii de metal. In dreapta intrarii, dincolo de barierele catifelate, peluza este decorata cu un bust de bronz al bunicii Printului Charles inaltat pe un soclu de piatra.

Pentru ca si acest colt este umbrit, ca de altfel cea mai mare parte a gradinii, plantele pe care le intalnesti la tot pasul sunt alese cu grija asa incat sa beneficieze de umbra racoroasa, iar in startul de flori de sub bustul de bronz sunt plantate multe varietati de crini de toamna cu frunzele lor foarte decorative trecand de la alb-galbui la verde-albastrui.  

Bustul iesind din stratul cu flori si frunze aflat in imediata apropierea intrarii in partea dreapta

Bustul iesind din stratul cu flori si frunze aflat in imediata apropierea intrarii in partea dreapta

In partea stanga este un mic luminis si aici, profitand de soare, este o mini-gradina in clasicul stil parterre conceputa de Printul Charles in memoria vechiului locatar al resedintei: bunica sa, Queen Mum, care a murit in 2002. De altfel intreaga gradina este acum dedicata memoriei ei.

In 2004 Printul Charles a ales acest loc, chiar in fata intrarii principale in resedinta, pentru a amenaja mica oaza plina cu lavanda „Imperial Gem” langa care este plantata splendida salvie „Rhea” de un albastru luminos si un trandafir cu petale catifelate si intunecate numit „The Prince”.

Gradina dedicata de Printul Charles bunicii sale si proiectat de Dr. Khaled Azzam

Gradina dedicata de Printul Charles bunicii sale si proiectat de Dr. Khaled Azzam

Trandafirul are un parfum puternic si a fost creat in 1990 de renumitul creator de trandafiri britanic David Austin. Floarea este de un rosu-violet inchis, culoare unica intre roze, atat de inchisa incat bobocii par aproape negri.

Aceste straturi pline pana la refuz cu lavanda, salvie si trandafiri sunt inconjurate de tufe de buxus tunse cu grija. In centrul lor, la fel de perfect tunsi stau splendizi stejari de stanca (Quercus ilex).

Dalele de piatra care taie mini-gradina sunt asezate pe un strat gros de nisip si nu pe ciment pentru a permite cimbrului sa creasca printre bucatile patrate de piatra cenusie. Acesta este unul dintre primele semne ca acesta gradina nu este ca oricare alta gradina regala. Gradina Printului Charles este certificata inca din 2004 ca fiind biologica iar intregul fel in care este conceputa si intretinuta tine cont de reguli stricte.   

Trandafirul "The Prince" la picioarele caruia vara este plantata salvia “Rhea” iar iarna panselute albastre

Trandafirul "The Prince" la picioarele caruia vara este plantata salvia “Rhea” iar iarna panselute albastre

Tot in apropierea intrarii principale in Clarence House sunt doua banci din fonta vopsite in albastru pal, plasate asa incat cel ce se aseaza pe ele sa se bucure de mirosul lavandei si de cel al trandafirilor. La vederea bancilor simti ca cineva locuieste acolo.

Se spune ca Regina Mama, care a locuit aici din 1953 pana cand a murit in 2002, obisnuia sa aiba invitati la pranz in gradina aceasta pe care o numea “salon vert”. Si se mai spune ca personalul obisnuia sa mute mesele in gradina si afara de mai multe ori in decursul unei zile dupa cum dicta capricioasa vreme londoneza.

Printul Charles continua aceasta traditie de a lua masa impreuna cu familia sa sau cu diversi invitati in gradina in lunile de vara pe care le petrece in aceasta resedinta.

Banca atat de ornata si elaborata aflata in apropierea intrarii principale in Clarence House

Banca atat de ornata si elaborata aflata in apropierea intrarii principale in Clarence House

In centrul straturilor de flori din fata intrarii principale in Clarence House se afla un ceas solar de fonta montat pe un soclu de piatra. De-a lungul fatadei insorite a resedintei sunt multe ghivece uriase din plumb in care sunt magnolii si muscate curgatoare de un rosu inchis. Magnolia cu ale sale frunze lucioase pare un leit-motiv in gradina de la Clarence House.

Gradina Printului gazduieste din cand in cand personalitati ale vietii culturale, religioase si politice din lumea larga. Cand a vizitat gradina de la Clarence House in 2008, Dalai Lama a tinut sa isi puna amprenta asupra ei plantand o magnolie „Spectrum” in mijlocul impecabilei peluze.

In centrul straturilor de flori din fata intrarii principale in Clarence House se afla un ceas solar de fonta montat pe un soclu de piatra

In centrul straturilor de flori din fata intrarii principale in Clarence House se afla un ceas solar de fonta montat pe un soclu de piatra

Printul Charles a reamenajat intreaga gradina cand resedinta a devenit a sa dupa moarte bunicii sale. Insa, asa cum a spus in cateva randuri, nu a vrut sa altereze tot ceea ce a gasit acolo, nu a vrut sa piarda spiritul gradinii care exista aici inca din anii 1660, din vremea regelui Charles al II-lea.

Gradina imbina exigenta de a pastra intacte semnele istoriei si tot ceea ce a fost construit in secolele trecute cu cea a unei vieti moderne in care risipa de apa nu este tolerata, iar gradina cu legume este o necesitate. Insa despre restul minunatei gradini data viitoare.

Invidie

In floare, Flori, Gradina, Gradini, plante on 14/09/2010 at 10:58

Sunt un om plin de pacate. Stiu care sunt unele dintre ele, pe altele le banuiesc iar la restul prefer ca nici macar sa nu ma gandesc.

Invidia credeam insa ca nu este unul dintre ele. Pana saptamana trecuta am crezut ca acest pacat mi-a ramas strain.

Dar, nu! Am reusit sa adaug si invidia la lunga lista a lucrurilor pe care mi le reprosez, care nu ma lasa sa dorm noaptea, care ma fac sa ma simt mica si murdara. 

Bobocul de lamaie cu varful alb si inocent alunecand usor intr-un mov indraznet

Bobocul de lamaie cu varful alb si inocent alunecand usor intr-un mov indraznet

Subiectul invidiei mele este un lamai. Inalt, cu fructe si flori, un lamai frumos si inocent. Un lamai pe care mi-l doresc.

Lamaiul este un copac miraculos: langa boboci, flori, fructe minuscule verzi,  atarna, ca globurile de Craciun, lamai mari si zemoase gata de cules.

Lamaiul este un copac fara varsta pentru ca toate varstele sunt acolo pe crengile sale.

Spectaculoasa floare de lamai cu petalele sale rasucite si cerate

Spectaculoasa floare de lamai cu petalele sale rasucite si cerate

Invidiez stapanul lamaiului, dar mai inainte de toate invidiez lamaiul.

Lamaiul are, indiferent de varsta, trecutul si prezentul la un loc, impacate pe crengi. Si asta este marea mea problema: nu pot impaca trecutul cu prezentul meu.

Spre deosebire de zveltul lamai eu nu pot pastra nimic din trecut, nu pot sa il las sa imi domine gandurile si viata pentru ca daca nu uit trecutul, daca nu il neg, daca nu il anulez, sunt sigura ca nu voi avea nici un viitor.  

Minusculele fructe isi fac aparitia indraznete la capatul ramurilor

Minusculele fructe isi fac aparitia indraznete la capatul ramurilor

Lamaiul pune mugurii alaturi de fructele mature fara nici o problema.

Contrastul asta nu poate exista in mine. Tot ce a fost pana acum, in ultimii ani, este mor iar eu o iau de la capat.

Nu este prima oara si mai tragic este ca sunt sigura ca nu va fi nici ultima.  

Lamaile prin contur si culoare, un verde acru care iti strapezeste dintii si iti fura privirea

Lamaile prin contur si culoare, un verde acru care iti strapezeste dintii si iti fura privirea

O iau de la cap mereu, si mereu din alt punct si totusi din acelasi loc, incapabila sa progresez.

De fapt sunt sigura ca sunt intr-un regres permanent. 

Sunt ca o sageata pentru care tinta se muta mereu, perfid, fara mila.

Lucioasa lamaia curbeaza ramurile sub greutatea ei, galbena si grea de sucuri, parfumata

Lucioasa lamaia curbeaza ramurile sub greutatea ei, galbena si grea de sucuri, parfumata

Si mai este un motiv pentru care invidiez lamaiul: oricand va vrea se va putea uita in oglinda fara sa tresara.

Totul va fi acolo aproape neschimbat, familiar, fara transformari majore.

In cazul lui chiar daca sanii se apleaca usor catre pamant, cedand gravitatie, ochii raman limpezi si ageri, chiar daca cearcanele si ridurile de sub ochi se adancesc, macar pielea mainilor ramane elastica si nepatata.

Flori, fructe si frunze, lamaiul este copacul perfect pe care il doresc atat

Flori, fructe si frunze, lamaiul este copacul perfect pe care il doresc atat

Invidiez lamaiul pentru ca poate sa isi pastreze si sa priveasca in fata trecutul.

Deplang lamaiul pentru ca niciodata nu va putea uita trecutul.

Este pretul pe care el il plateste prefectiunii sale, iar eu imperfectiunii mele.

Livada mea si o oda domesticitatii

In Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante on 09/09/2010 at 13:14

Iubesc toamna. Cred ca sunt predestinata sa iubesc ploaia si aerul rece, dar mai ales torta incandescenta a frunzele zgomotoase sub picioare.

In livada mea este aproape final de sezon. Coacazele, zmeura de vara si cea de toamna si ciresele s-au terminat demult. Am cules tot ce puteam culege, si chiar daca imi pare rau si de o boaba de cireasa ramasa pe crengi, borcanele de camara imi aduc un zambet pe buze si imi confirma ca nu am motive de nemultumire.

Delicioasele prune Victoria

Delicioasele prune Victoria

Au mai ramas de cules merele. Prunele s-au terminat si ele si sunt tare mandra ca plapanzii pomisori pe care i-am plantat eu au dat pentru prima data rod anul acesta. 

Prunele Victoria au fost destul de mici. De fapt toate fructe au fost anul acesta mai mici decat de obicei.

Chiar daca seceta le-a facut mici tot ea a intensificat parfumul si a concentrat zaharul in pulpa dulce-acrisoara a prunelor. 

Nu am avut suficiente prune Victoria sa fac gem sau macar galuste. Le-am mancat direct din copac, incalzite de soare si scuipand samburii in iarba asa cum faceam cand eram mica.

Coacazele negre au ajuns un delicios gem, perfect pentru micul dejun sau transparente clatite

Coacazele negre au ajuns un delicios gem, perfect pentru micul dejun sau transparente clatite

Am insa in camara dulceata de cirese albe, Napoleon si negre, dulceata de Mirabelle de Nancy, compoturi de cirese si gem de coacaze.

Zilele acestea fac si compot de pere care imi mai alina putin dorul de mirosul de fructe zemoase clocotind in zahar.

Gasesc in conservele de iarna o exprimare deplina a domesticitatii mele. In inima mea vreau ca universul meu sa se restranga, vreau sa ajung sa traiesc numai pentru gradina si bucataria mea, sunt ametita si ma simt hartuita de atatea optiuni. Vreau ca lucrurile sa fie brutal simplificate. Este ceva in mine care ma indeamna sa traiesc asemeni femeilor din secolul nu demult trecut.

Feminismul a distrus sansa mea de a avea scuza perfecta: stau acasa pentru ca asa spune cutuma timpurilor in care traiesc. Feminismul mi-a rapit sansa de a implini vocatia mea de casnica.  

O parte din recolta de cirese albe

O parte din recolta de cirese albe

Ce as face daca as putea sa fiu casnica? In camara mea ar fi sute de borcane cu bunatati: dulceata de nuci verzi si de caise intregi cu samburele inlocuit de un miez dulce de nuca, dulceata de smochine intregi, insorita dulceata de pepene galben.

As face in fiecare zi paine si in fiecare saptamana as face branza din laptele muls de la vacuta mea pe care trebuie neaparat sa o cheme Margareta.

In fiecare sfarsit de saptamana ar face somptuoase prajituri. Toate pastele ar fi facute in casa din oua cu galbensul de chihlimbar de la propriile mele gaini. As sti fiecare gaina dupa nume si fiecare floare dupa samanta.

Bolborosind pe foc delicioasa dulceata de cirese negre

Bolborosind pe foc delicioasa dulceata de cirese negre

Dar sa nu ne lasam cuprinsi de melancolii sau nostalgii inutile inspirate de  trecerea verii sau de imposibilitatea de a gusta vreodata deliciile domesticitatii.

Imi vin mereu in minte versurile acidei Dorothy Parker cand ma simt tentata de irationale nostalgii ca acestea: “Razors pain you,/ Rivers are damp,/ Acids stain you,/ And drugs cause cramp./ Guns aren’t lawful,/ Nooses give,/ Gas smells awful./You might as well live.”

Asadar „I might as well live” chiar si fara cirese si coacaze, si caldura soarelui, si gaini, si Margareta, si suficient timp sa fac dulceata cat sa imbolnavesc de diabet o tara intreaga.

Oricat de delicioasa ar fi melancolia de la inceputul toamnei nu am vreme sa ma las purtata de ea.

Multe pere anul acesta insa din pricina secetei mult mai mici

Multe pere anul acesta insa din pricina secetei mult mai mici

Chiar daca livada mea merge acum la culcare, obosita dupa luni intregi de munca fara oprire, eu ma pregatesc sa o curat de uscaturi, sa ii retez crengile crescute alandala, sa o pregatesc pentru un nou an. 

Pe langa livada am gradina de legume care cere rastit sa fie culeasa si cea de flori unde trebuie plantate narcise, allium si lalele, tunsi trandafirii, curatate florile ofilite si stranse semintele acum gata coapte in minuscule castaniete zgomotoase.

In plus imi ramane bucatica de pamant pe care voi incepe sa construiesc noua gradina. Voi avea o toamna plina, grea si asta ma face tare fericita.

Finding beauty in unexpected places

In floare, Flori, Franta, Gradina, Gradini, Mediu, plante on 06/09/2010 at 14:08

Petrecand noaptea pe soselele care leaga Londra de Paris am trait un moment in care totul mi s-a parut ireal. Nu stiu daca era linistea, atmosfera calda si aerul inchis din masina, noapte de o parte si de alta a parbrizului sau liniile neintrerupte ale autostrazii, curgand obsesiv si fara sfarsit unele din altele.

Cand timid cerut a inceput sa capete contur si culoare, am realizat ca atmosfera de film noir era numai in mintea mea. Era oboseala, nimic altceva, si semnul ca era vremea sa ma opresc. O cafea si un croissant au puterea sa restabileasca echilibrul. Mintea care a cam umblat cu sorcova in ultimele ore va fi invigorata de aroma cafelei, de cofeina si de zahar.    

Apa taiata de un pod pe sub care se strecoara guralivele rate

Apa taiata de un pod pe sub care se strecoara guralivele rate

Insa am realizat ca sunetul si aerul rece erau tot ce imi lipsea. Cand am pasit afara din masina cu picioarele amortite si obrajii calzi aerul rece de inceput de toamna m-a izbit. M-am simtit vie si treaza.

O desteptare brutala fara luxul rasfatului intre asternuturi calde. Lumina zilei si sunetele stridente ale parcarii pline, oamenii chemandu-se veseli si masinile trecand in viteza pe autostrada pe care ce tocmai o parasisem.

Am cumparat de la vanzatoarea cu ochii inca umflati de somn o cafea si un croissant fierbinte, cu coaja bronzata si crocanta, si, incalzindu-mi mainile pe paharul de hartie, am descoperit in spatele vanzatoarei, prin geamul pe care juca lumina, o oaza.

Am pornit intr-acolo. 

In bataia primelor raze ale soarelui

In bataia primelor raze ale soarelui

In bataia timida a soarelui, apa si podul de lemn care plutea deasupra ei, pareau ireale ca in filmele in care imaginea este acoperita cu strat subtire de fum pentru a sugera visul. In jurul meu ceata diminetii plutea inca, insa oaza cu rate si flori roz capata incet contur si claritate.

Cu fiecare inghititura de cafea totul devenea mai limpede si mai vesel.

Plantele de pe marginea apei in nuante de mov si roz

Plantele de pe marginea apei in nuante de mov si roz

Rasaritul roz al soarelui se reflecta in florile nemiscate, in iarba de care se agatau picaturile de roua si in luciul tremurand al apei. Pe apa alunecau lin galagioase rate. Ratele care pana mai acum parusera indecent de vesele imi tineau companie iar vocile lor stridente nu imi suparau auzul atat de obisnuit cu linistea noptii.

Apa si ratele si florile, podul atat de ireal si totusi atat de concret, au facut din micul meu dejun un adevarat rasfat. 

Oglinda lacului reflecta cerul

Oglinda lacului reflecta cerul

Lady C.C.Vyvyan a spus candva: As one grows older one should grow more expert at finding beauty in unexpected places, in deserts and even in towns, in ordinary human faces and among wild weeds.” 

Nu stiu daca este varsta sau pur si simplu dorinta de a gasi ceva frumos in banalul si rutina unei calatorii lungi pe autostrada. Indiferent care este cauza cred ca frumusetea este acolo unde gasesti tihna, timpul si dispozitia sa o descoperi.

Daca am reusit sa raman cu ceva din lunga calatorie, am ramas cu o senzatia de bucurie imposibil de explicat. Am plecat din parcarea inconjurata de apa si flori cu un zambet tamp pe buze de care nu m-am despartit decat cateva ore mai tarziu cand am patruns in somnoroasa metropola.