Am primit in dar acest splendid trandafir si am vrut sa vad viata, miscarea din spatele splendidelor petale portocalii.
Este un proiect pe care de multa vreme voiam sa il pun in practica. Am citit undeva ca plantele sunt marii manipulatori ai planetei.
Trandafirul Pat Austin este moale, parfumat si cald
Explicatia botanistului era simpla: priveste in gradina ta, cate din plantele de acolo au originea in regiunea, in tara sau chiar pe continentul unde te afli?
Rosiile vin din America de Sud ca si cartofii, daliile la fel, iar tutunul tot de acolo vine. Din Asia au fost adusi maci, trandafiri, rododendroni.
Cand vezi lucrurile de unde le vede botanistul iti pui intrebarea: ce este in spatele florii? Ce o anima? Si cum pot vedea asta?
Avand in fata ochilor imaginea florii miscandu-se, crescand, realizezi ca pana mai ieri ai avut o viziunea simplista asupra plantelor.
S-au facut studii care au aratat ca plantele reactioneaza la durere. La durerea lor, dar si mai interesant la durerea altora. Si atunci mai putem noi oare privi o floare cu aceiasi ochi?
Ce mi se pare cu adevarat fascinant privind imaginilea astea de foarte multe ori este miscarea, atat de dinamica insa impeceptibila pentru rabdarea noastra de fiinte obisnuite cu pastile rapide, hapuri care condenseaza informatia si evolutia, totul.
Poate ca asta este secretul plantelor si al succesului lor in cucerirea planetei: rabdarea.
Cu ceva vreme in urma Corina imi scria: Ieri mi-a murit cactusul si-am plans ca dupa mort. M-am trezit vorbindu-i , acum cand era prea tarziu si mi-a venit in minte poezia Gandacelul “degeaba plangi acum copile…”
Iar eu mi-am amintit ca in copilarie mama a pus in camera mea o violeta de Parma. Imi aduc aminte exact in ce ghiveci era, cum arata. La scurt timp dupa ce a ajuns in camera mea frunzele au inceput sa cada.
Aveam grija de ea dar pana cand nu i-am vorbit nu si-a reveni. Nu numai ca si-a revenit a facut primele flori. Splendide flori mici de un roz foarte pal, pudrate cu sclipici ca aripile fluturilor.
Cred ca plantele ne aud si mai cred ca ele raspund la neglijenta si durere, la tristetea noastra. Am omorat multe plante pana acum insa de fiecare data am cautat sa fac mai mult bine decat rau. Va imaginati cum ar fi fost sa le vad zvarcolindu-se de durere sau sa le aud tipand?
Dincolo de teorii – oricat de usor de crezut sau de nastrusnice – am certitudinea ca plantele reactioneaza la sentimente, la dragoste.
Bobocul de Pat Austin - atat de departe de floarea matura
Cat despre frumoasa Pat Austin… Parfumul puternic de fructe coapte are darul sa te bantuie si de cand l-am primit, Pat a ajuns una dintre florile mele favorite. Este pur si simplu o floare spectaculoasa.
Pat Austin nu are rigiditatea trandafirilor pe care ii gasim prinsi in buchetele de mirese. El are mai degraba moliciunea si dulceata florilor de bujor. Pat Austin este un bujor ratacit in lumea trandafirilor.
pur si simplu gradini 
Cred ca fotograful din tine egaleaza gradinarul.Foarte frumos!
Tare ma bucur ca iti plac pozele! Trandafirul asta chiar merita.
Filmuletul cu trandafirul inflorind este spectaculos! Cum l-ai facut, din fotografii? Sunt tare curios cum ai procedat, pentru ca si eu as dori sa fac experimente similare, insa niciodata nu stiam cum sa ma apuc :).
Legat de flori, manipulatorii planetei…sunt perfect de acord :). Iti recomand (daca nu l-ai vazut inca) Bottany of desire, un documentar excelent (cred ca este si o carte)! Am scris despre el aici. Sunt curios tu ce crezi despre asta, este un topic interesant.
Subscriu la comentariul lui Vasi 🙂
Huni asta este un proces lung si de multe ori dureros dupa cum am aflat pe pielea mea. Am luat fotografii in conditii de studio. Cum unii trandafiri se deschid mai repede si altii mai lent este destul de greu de estimat cate fotografii, la ce interval si cat timp va dura intregul proces. Pat s-a chinuit 5 zile sa infloreasca asa ca a fost destul de costisitor (astept inca factura la curent, atunci sa vezi surprize!). Am citit articoul tau si mi s-a parut fascinant. Nu am avut inca vreme sa caut cartea si sincer daca mai cumpar o carte luna asta, luna viitoare nu voi putea sa platesc uriasa factura la curent ;). Imi voi face insa vreme sa caut si sa citesc cartea si iti voi spune ce cred. Multumesc pentru compliment sunt magulita pentru ca vine de la un om pe care il apreciez pentru tot ceea ce face: articole, fotografii, tot.
Sunt zile in care totul pare atat de greu, cerul e plumbuit si nu mai reusesti sa vezi, sa afli raza soarelui, lumina din oameni…Azi a fost o astfel de zi. Pana acum. Nu stiu cum, sau stiu dar nu pot spune in cuvinte, reusesti sa imi readuci, cu petala unei flori,cu parfumul unei gradini,bucuria,dragostea de viata,de care ma ratacesc ,din cand in cand. Multumesc!
Si eu care voiam sa iti trimit un mail cu textul si multumirile mele… Corina ai fost sursa mea de inspiratie si m-am gandit mult in ultimele saptamani la ce ai scris si la mama ta – femeia care vorbeste cu florile. Capul sus! E greu cateodata dar cauta frumosul si compania oamenilor care te iubesc si totul va parea macar un pic mai bine. Numai zile senine si frumoase iti doresc. Sunt aici oricand cu o vorba buna si o floare frumoasa. Salutari femeii care vorbeste cu florile, cu toata dragostea mea.