pur si simplu

Gradinarii de altadata

In Design, floare, Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante, Potager on 10/11/2010 at 15:30

Ce gradina vedeti cand inchideti ochii? Eu vad un potager mare, scaldat de soare, cu alei drepte de peitris marginind straturi late pline cu legume, fructe si flori frumos randuite, in linii drepte. Pamantul este negru si gras, iar pe fata lui se vede trecerea blanda a greblei. De jur imprejur este un gard viu, verde inchis, perfect tuns iar la poalele lui sunt plantati trandafiri de dulceata, musetel, salvie, marar, galbenele, un amestec parfumat si tamaduitor.

Constat ca nu mai mai intereseaza noul. Nu vreau o gradina care sa fie ultimul ragnet in materie de design, minimalista, sclifostita si fara inima, vreau o gradina veche, o gradina asa cum nu mai exista: curata, ingrijita, cu inima, cu minte, cu suflet, dar mai ales cu trecut. Ma bantuie cartile despre gradinile si gradinarii de odinioara si sub influenta unei inexplicabile nostalgii vreau imposibilul. 

Gradinile de altadata erau pline de ierburi aromatice si plante medicinale

Gradinile de altadata erau pline de ierburi aromatice si plante medicinale

Am o strangere de inima cand ma gandesc ca au existat oameni care si-au dedicat 60-70 de ani din viata pentru a face gradini pe care le-a inghitit pamantul, le-au inundat buruienile si le-au parasit oamenii. Nu a mai ramas nimic din splendorile pe care le-au gandit, modelat, trait oameni asa cum nu se mai nasc azi.

Toby Musgrave a adunat in minunata sa carte „The Head Gardeners – Forgotten Heroes of  Horticulture” povestiri despre gradinarii secolelor trecute.

Pot sa inteleg ca marile gradini ale trecutului au disparut infrante de timpuri, mode, razboaie sau prostie. Ce nu inteleg este unde au disparut gradinarii din cartea lui Musgrave?  Unde s-a rupt firul moralitatii, bunului simt si muncii de dragul muncii? Unde a disparut devotamentul, simtul datoriei, mandria pentru lucrul binefacut? Unde si cand s-a produs mutatia genetica?

Frumusetea ordonata si simpla a gradinilor de odinioara

Frumusetea ordonata si simpla a gradinilor de odinioara

In carte Musgave a documentat serios rolul esential pe care gradinarul in viata casei si a familie. Gradinarul raspundea de amenajarea gradinii de legume si flori, de cultivarea legumelor, fructelor si florilor pentru casa. Unii gradinari realizau si aranjamentele florale pentru casa, iar marile minti ale istorie gradinaritului au mai facut ceva pe deasupra: au obtinut noi hibrizi de legume, fructe si flori.

Oameni educati, inteligenti, priceputi, platiti foarte prost si majoritatea traind in conditii mizere, au facut acum cateva sute de ani minuni care si azi ni se par imposibile.

Echinacea purpurea a fost cultivata de gradinarii secolului trecut atat pentru frumusetea ei cat si pentru proprietatile ei tamaduitoare

Echinacea purpurea a fost cultivata de gradinarii secolului trecut atat pentru frumusetea ei cat si pentru proprietatile ei tamaduitoare

Intr-un articol din revista „The Gardeners’ Chronicle” aparut in 1841 se spunea ca un gradinar si asistentul sau munceau o gradina de legume si fructe de 4.054 de metri patrati, aveau grija de 502 metri de pomi fructiferi ale caror coroane trebuiau sa fie frumos tunse si ale caror ramuri trebuiau sa imbrace peretii calzi de piatra ai gradinii de legume.

Cei doi mai aveau in grija 35 de metri patrati de vie, 1.200 de ghivece cu tot felul de plante si 1 hectar acoperit cu peluza si tufisuri decorative care trebuiau tunse cu precizie si stiinta.

Si toate astea in 1841 cand nu existau masini de tuns iarba, sisteme automate de stropit…

Doi oameni, prost platiti, prost hraniti, prost imbracati, care locuiau in conditii mai mult decat mizere, care munceau de luni pana sambata de la 6 dimineata la 6 seara cu numai o ora pauza pentru micul dejun si pranz. Atunci cand insa sezonul era in toi gradinarul isi incepea ziua la 4 dimineata. Iar in tot acest timp gradinarii astia faceau minuni.

Gradinarii secolelor trecute stapaneau secretele cultivatului legumelor si fructelor in sere

Gradinarii secolelor trecute stapaneau secretele cultivatului legumelor si fructelor in sere

In 1895 Thomas Owen, gradinarul domeniului regal de la Frogmore, a produs pe langa cantitati impresionante de mere, pere, capsuni, zmeura, coacaze etc, 1.815 kg de struguri, 6.240 de piersici,  2.640 de nectarine, 2.160 de caise, 400 de pepeni si 239 de ananasi.

In Marea Britanie unde clima nu permitea nici macar cultura strugurelui, unde si astazi piersicile, caisele, nectarinele, pepenii sunt fructe de import. Ca sa nu mai vorbim de ananas considerat de nobilii englezi ai secolelor XVIII si XIX cel mai fruct dintre toate fructele.

Gradinarii trebuiau sa asigure legume, fructe si flori pentru casa tot anul

Gradinarii trebuiau sa asigure legume, fructe si flori pentru casa tot anul

Si mai este in cartea lui Musgrave o o povestire incredibila. Intre 3 mai si 13 mai 1926 in Marea Britanie a fost greva generala. In aceste 10 zile posta a refuzat sa primeasca colete mari.

Gradinarii erau responsabili ca atunci cand cei in solda carora lucrau plecau undeva in tara, cu o zi inainte ca ei sa ajunga la destinatie, sa ajunga fructele si legumele din gradina lor.

Gradinarii trebuiau sa ambaleze cu grija fiecare fruct in parte, de cele mai multe ori totul era invelit in bumbac, apoi in hartie si in final in cutii de carton.

Insa in cele 10 zile gradinarul baronului Penrhyn nu a putut trimite rosiile pe care baronul le astepta intr-o singura cutie. Asa ca le-a trimis  una cate una. Le-a invelit in bumbac, le-a ambalat in cutii mici de carton si le-a expediat. Una cate una!

Gradinarii de altadata au obtinut unele dintre soirile de legume pe care continuam sa le cultivam in gradinile noastre

Gradinarii de altadata au obtinut unele dintre soirile de legume pe care continuam sa le cultivam in gradinile noastre

In 1857 Robert Fish scria in revista „The Cottage Gardener and Country Gentlemen”: „the first duty of a gardener is to provide his employer’s table with plenty of good-flavoured vegetables; the second importance is plenty of good fruit; and the third is an abundance of beautiful flowers to crown the whole.”

Gradinarul de altadata nu era insa intimidat de toata aceasta lista. Incet, cu rabdare si munca cata sa ajuga si generatiilor de astazi, culegea munti de fructe, legume si flori. Va rog sa imi spuneti unde este gradinarul de altadata? Se mai nasc astfel de oameni sau este momentul sa abandonez orice speranta?

  1. Nu mai exista meseria de gradinar,in Romania nici nu cred ca a existat vreodata.Din momentul in care banul este mai presus de toate,gradinarul a devenit peisagist,asa cum frizerul este, azi, hair stylist.Meseria de gradinar este o a doua meseria a fiecaruia dintre noi,cei care cultivam zi de zi pamantul si ne impunem stilul in petecul cel mai mic de pamant pe care il avem.Pana la urma ii zicem hobby.Mai vorbim.

  2. […] This post was mentioned on Twitter by Ioan Nicut, corina and Andra Fernandez, Andra Fernandez. Andra Fernandez said: Gradinarii de altadata: http://wp.me/pxPmH-nq […]

  3. in intrebare ta vizezi in mod direct gradinarul,dar cred ca se poate extinde mult mai mult, la notiunea de mestesugar.
    mestesugar-dedicat, mestsugar artist…
    e o intrebare care mi-o pun si eu, si la care, dincolo de iritarile, exasperarile, extrem de timidele sperante,nu am (nici eu)un raspuns.

  4. Poate mai exista dar trebuie cautat mai mult. E bine de gandit pozitiv.

    Spun asta in conditiile in care tzatza Ioana, etalonul meu local de om gospodar cu gradina bine si cu dragoste ingrijita, imi spunea bucuroasa cum isi apara ea rasadurile de coropisnite punand chiar de la plantare, la fiecare cuib niste otravuri iar vecinul meu este foarte mandru de cat de mari sunt puii din ograda lui pe care ii hraneste „cu un capacel” de hrana de la ferma.

  5. Frumos articolul tau. Si eu caut „trecute urme de doamne si domnite”… citeste oameni de altadata.

  6. draga mea, iti vizitez din cand in cand blogul dornica sa aflu ce mai scrii. Si pentru ca e ceva timp de cand nu ai mai scris am colindat un pic prin arhiva si m-am oprit la articolul in care vorbesti despre posibilitatea de avea si o vacuta si ceva pasari. Nu stiu daca as putea fi in stare sa am grija de o vacuta dar ma bucur deocamdata de faptul ca vecina mea de la tara si-a luat de putin timp o vacuta. Am fost atat de bucuroasa cand am aflat incat am alergat sa caut tesala veche gasita in pod de la fostul proprietar pentru a i-o oferi pana isi cumpara una. Nu credeam ca o persoana atat de tanara cum este ea indrazneste o asemenea indeletnicire. La tara pe ici pe colo cate o batrana mai are vacuta, tinerii nici nu mai vor sa auda de asa ceva. Iubesc vacuta vecinei si de-abia astept sa-i gust laptele si sa-i ofer cu drag trifoiul pe cate l-am plantat doar pentru a scapa de buruieni. Mi-e dor de gradina mea dar imi alin dorul cu certitudinea ca amandoua aveam nevoie de o pauza. O astept cu toata dragostea si cred ca si ea pe mine. Sunt mai impacata ca de la an la an pentru ca inceput sa arate cum mi-am dorit: plantele perene s-au acomodat si s-au dezvoltat nemaiavand acea fragilitate de la inceput, si isi revendica mandre dreptul de proprietari ai gradinii.Chiar daca trupului nu-i place tocmai iarna cu zilele sale scurte si friguroase, sufletul se bucura de ragaz pentru planuri si visare. Pe curand.

  7. andra, nu ne-ai mai scris nimic de-o gramada de vreme, imi place sa cred ca esti foarte ocupata, foarte fericit ocupata.
    sper sa ai sarbatori fericite!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: