pur si simplu

Posts Tagged ‘Gradina mea’

E pur si muove!

In floare, Flori, Gradina, Gradini, Mediu, plante on 27/09/2010 at 12:57

Am primit in dar acest splendid trandafir si am vrut sa vad viata, miscarea din spatele splendidelor petale portocalii.

Este un proiect pe care de multa vreme voiam sa il pun in practica. Am citit undeva ca plantele sunt marii manipulatori ai planetei.

Trandafirul Pat Austin este moale, parfumat si cald

Trandafirul Pat Austin este moale, parfumat si cald

Explicatia botanistului era simpla: priveste in gradina ta, cate din plantele de acolo au originea in regiunea, in tara sau chiar pe continentul unde te afli?

Rosiile vin din America de Sud ca si cartofii, daliile la fel, iar tutunul tot de acolo vine. Din Asia au fost adusi maci, trandafiri, rododendroni.

Cand vezi lucrurile de unde le vede botanistul iti pui intrebarea: ce este in spatele florii? Ce o anima? Si cum pot vedea asta?

Avand in fata ochilor imaginea florii miscandu-se, crescand, realizezi ca pana mai ieri ai avut o viziunea simplista asupra plantelor.

S-au facut studii care au aratat ca plantele reactioneaza la durere. La durerea lor, dar si mai interesant la durerea altora. Si atunci mai putem noi oare privi o floare cu aceiasi ochi? 

Ce mi se pare cu adevarat fascinant privind imaginilea astea de foarte multe ori este miscarea, atat de dinamica insa impeceptibila pentru rabdarea noastra de fiinte obisnuite cu pastile rapide, hapuri care condenseaza informatia si evolutia, totul.

Poate ca asta este secretul plantelor si al succesului lor in cucerirea planetei: rabdarea.

Cu ceva vreme in urma Corina imi scria: Ieri mi-a murit cactusul si-am plans ca dupa mort. M-am trezit vorbindu-i , acum cand era prea tarziu si mi-a venit in minte poezia Gandacelul “degeaba plangi acum copile…”

Iar eu mi-am amintit ca in copilarie mama a pus in camera mea o violeta de Parma. Imi aduc aminte exact in ce ghiveci era, cum arata. La scurt timp dupa ce a ajuns in camera mea frunzele au inceput sa cada.

Aveam grija de ea dar pana cand nu i-am vorbit nu si-a reveni. Nu numai ca si-a revenit a facut primele flori. Splendide flori mici de un roz foarte pal, pudrate cu sclipici ca aripile fluturilor.

Cred ca plantele ne aud si mai cred ca ele raspund la neglijenta si durere, la tristetea noastra. Am omorat multe plante pana acum insa de fiecare data am cautat sa fac mai mult bine decat rau. Va imaginati cum ar fi fost sa le vad zvarcolindu-se de durere sau sa le aud tipand?

Dincolo de teorii – oricat de usor de crezut sau de nastrusnice – am certitudinea ca plantele reactioneaza la sentimente, la dragoste.

Bobocul de Pat Austin - atat de departe de floarea matura

Bobocul de Pat Austin - atat de departe de floarea matura

Cat despre frumoasa Pat Austin… Parfumul puternic de fructe coapte are darul sa te bantuie si de cand l-am primit, Pat a ajuns una dintre florile mele favorite. Este pur si simplu o floare spectaculoasa.

Pat Austin nu are rigiditatea trandafirilor pe care ii gasim prinsi in buchetele de mirese. El are mai degraba moliciunea si dulceata florilor de bujor. Pat Austin este un bujor ratacit in lumea trandafirilor.

Livada mea si o oda domesticitatii

In Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante on 09/09/2010 at 13:14

Iubesc toamna. Cred ca sunt predestinata sa iubesc ploaia si aerul rece, dar mai ales torta incandescenta a frunzele zgomotoase sub picioare.

In livada mea este aproape final de sezon. Coacazele, zmeura de vara si cea de toamna si ciresele s-au terminat demult. Am cules tot ce puteam culege, si chiar daca imi pare rau si de o boaba de cireasa ramasa pe crengi, borcanele de camara imi aduc un zambet pe buze si imi confirma ca nu am motive de nemultumire.

Delicioasele prune Victoria

Delicioasele prune Victoria

Au mai ramas de cules merele. Prunele s-au terminat si ele si sunt tare mandra ca plapanzii pomisori pe care i-am plantat eu au dat pentru prima data rod anul acesta. 

Prunele Victoria au fost destul de mici. De fapt toate fructe au fost anul acesta mai mici decat de obicei.

Chiar daca seceta le-a facut mici tot ea a intensificat parfumul si a concentrat zaharul in pulpa dulce-acrisoara a prunelor. 

Nu am avut suficiente prune Victoria sa fac gem sau macar galuste. Le-am mancat direct din copac, incalzite de soare si scuipand samburii in iarba asa cum faceam cand eram mica.

Coacazele negre au ajuns un delicios gem, perfect pentru micul dejun sau transparente clatite

Coacazele negre au ajuns un delicios gem, perfect pentru micul dejun sau transparente clatite

Am insa in camara dulceata de cirese albe, Napoleon si negre, dulceata de Mirabelle de Nancy, compoturi de cirese si gem de coacaze.

Zilele acestea fac si compot de pere care imi mai alina putin dorul de mirosul de fructe zemoase clocotind in zahar.

Gasesc in conservele de iarna o exprimare deplina a domesticitatii mele. In inima mea vreau ca universul meu sa se restranga, vreau sa ajung sa traiesc numai pentru gradina si bucataria mea, sunt ametita si ma simt hartuita de atatea optiuni. Vreau ca lucrurile sa fie brutal simplificate. Este ceva in mine care ma indeamna sa traiesc asemeni femeilor din secolul nu demult trecut.

Feminismul a distrus sansa mea de a avea scuza perfecta: stau acasa pentru ca asa spune cutuma timpurilor in care traiesc. Feminismul mi-a rapit sansa de a implini vocatia mea de casnica.  

O parte din recolta de cirese albe

O parte din recolta de cirese albe

Ce as face daca as putea sa fiu casnica? In camara mea ar fi sute de borcane cu bunatati: dulceata de nuci verzi si de caise intregi cu samburele inlocuit de un miez dulce de nuca, dulceata de smochine intregi, insorita dulceata de pepene galben.

As face in fiecare zi paine si in fiecare saptamana as face branza din laptele muls de la vacuta mea pe care trebuie neaparat sa o cheme Margareta.

In fiecare sfarsit de saptamana ar face somptuoase prajituri. Toate pastele ar fi facute in casa din oua cu galbensul de chihlimbar de la propriile mele gaini. As sti fiecare gaina dupa nume si fiecare floare dupa samanta.

Bolborosind pe foc delicioasa dulceata de cirese negre

Bolborosind pe foc delicioasa dulceata de cirese negre

Dar sa nu ne lasam cuprinsi de melancolii sau nostalgii inutile inspirate de  trecerea verii sau de imposibilitatea de a gusta vreodata deliciile domesticitatii.

Imi vin mereu in minte versurile acidei Dorothy Parker cand ma simt tentata de irationale nostalgii ca acestea: “Razors pain you,/ Rivers are damp,/ Acids stain you,/ And drugs cause cramp./ Guns aren’t lawful,/ Nooses give,/ Gas smells awful./You might as well live.”

Asadar „I might as well live” chiar si fara cirese si coacaze, si caldura soarelui, si gaini, si Margareta, si suficient timp sa fac dulceata cat sa imbolnavesc de diabet o tara intreaga.

Oricat de delicioasa ar fi melancolia de la inceputul toamnei nu am vreme sa ma las purtata de ea.

Multe pere anul acesta insa din pricina secetei mult mai mici

Multe pere anul acesta insa din pricina secetei mult mai mici

Chiar daca livada mea merge acum la culcare, obosita dupa luni intregi de munca fara oprire, eu ma pregatesc sa o curat de uscaturi, sa ii retez crengile crescute alandala, sa o pregatesc pentru un nou an. 

Pe langa livada am gradina de legume care cere rastit sa fie culeasa si cea de flori unde trebuie plantate narcise, allium si lalele, tunsi trandafirii, curatate florile ofilite si stranse semintele acum gata coapte in minuscule castaniete zgomotoase.

In plus imi ramane bucatica de pamant pe care voi incepe sa construiesc noua gradina. Voi avea o toamna plina, grea si asta ma face tare fericita.

Fuga de inevitabil

In Gradina, gradina de legume, Gradini on 25/08/2010 at 14:51

Carand roaba dupa roaba cu fasole, cartofi, ceapa si rosii sunt constienta ca este undeva pe aproape. O simt in aerul ceva mai rece al serilor, in obrajii pudrati ai prunelor si in sunetul sec al perelor care lovesc grele pamantul.

Miroase a miere si pamant si dulceata si asta imi spune ca trebuie sa umplu camara, trebuie sa fiu sigura ca totul este inchis in borcane, gata pentru ger, gata de iarna. Da, toamna este aproape iar eu fug din calea ei.

O roaba plina cu fasole gata de curatat si uscat

O roaba plina cu fasole gata de curatat si uscat

Este un moment de bucurie si nostalgie. Am cules primii castraveti albi si la vederea lor, palizi, reflectand lumina, zemosi, crocanti si parfumati stiu sigur ca urmeaza luni lungi si reci in care le voi duce dorul.

Am plantat pentru prima data anul acesta castraveti White Wonder, un soi foarte vechi vandut si cultivat de dinainte de 1890.

Voi pastra un castravete sau doi de samanta pentru ca desi am fost sceptica la inceput acum m-am indragostit de leguma asta neobisnuita si atat de buna. 

Castravetii White Wonder: zemosi, crocanti, parfumati

Castravetii White Wonder: zemosi, crocanti, parfumati

Anul asta a fost si cel mai bun pentru brocoli. Cred ca am reusit sa prind secretul care face dintr-o planta o sursa permanenta de inflorescente verzi si fragede: decapitarea frecventa.

Cum apar primele buchetele le tai si planta speriata se ramifica. Asta este secretul lui Polichinelle: plantele vor sa faca seminte, sa se inmulteasca iar daca florile ajunse la maturitate sunt taiate planta va continua sa faca flori in incercarea disperata de a face seminte.

O noua recolta de fraged si gustos brocoli

O noua recolta de fraged si gustos brocoli

Rosiile sunt atat de grele de fructe incat m-am decis sa iau masuri drastice. Am cules doua galeti si voi pune unele la murat iar altele vor ajunge dulceata.

Mana a ajuns la unele dintre plante dar din fericire am inca suficient de multe incat nu ma plang. Si rosiile inima de bou si Lemon Boy nu sunt singurele care sunt gata de cules.

O parte din rosii vor ajunge gogonele, o alta parte dulceata

O parte din rosii vor ajunge gogonele, o alta parte dulceata

Yellow Pear au inceput sa ma bucure cu dulceata lor. Rosiile astea sub forma de lacrima ma bucura cu galbenul lor intens si optimist, este imposibil sa fiu suparata in preajma lor. Voi pastra cateva de samanta si le voi cultiva an de an.

Anul asta nu voi avea suficiente sa fac sosuri pentru iarna dar anul viitor planuiesc sa le rezerv cateva randuri si sa fac sos de rosii picant. Parca il vad pe farfurie langa o friptura de pui sau cartofi la cuptor.

Delicioasele rosii Yellow Pear in asteptarea bolului de salata si a celui cu supa

Delicioasele rosii Yellow Pear in asteptarea bolului de salata si a celui cu supa

Nu stiu daca este un optimism nemasurat sau pur si simplu teama ca daca ma opresc toamna va deveni realitate, insa este cert ca in locul mararului pus la congelator plantez acum sfecla rosie, ridichi, fasole si varza italieneasca Cavalo Nero.

Am si voi planta in continuare salata in ghivece si voi mai incerca o salata japoneza: Mizuna. Asa se intampla de fiecare data cand simt ca sezonul de insamantat se aproprie de final. Dau incapatanata din cap si mai pun o samanta in pamant. Cu speranta. Cu dorinta de a opri timpul in loc.

Dincolo de flori si de copaci

In floare, Flori, Gradina, Gradini, plante on 03/08/2010 at 14:03

Daca un gradinar s-ar rezuma la plante si sapat nu ar fi gradinar. Un gradinar adevarat este obsedat. Cu adevarat obsedat. Unii aduna seminte, altii unelte, plante, carti.

Eu adun si seminte, si ghivece, si scule, si plante, si carti. In plus nu vreau sa leg trandafirii cu altceva decat cu rafie sau sfoara, un anume fel de sfoara, una care arata natural si este suficient de groasa, o sfoara de canepa pe care o gasesc destul de greu.

Stiu ca nu este firesc dar sfoara cu care imi leg trandafirii este foarte importanta

Stiu ca nu este firesc dar sfoara cu care imi leg trandafirii este foarte importanta

Stiu ca nu este firesc, dar imi este foarte greu sa nu imi doresc toate astea. Sa ne intelegem, pot sa am grija de gradina si fara toate acestea, insa vinovate sunt filmele americane si cartile de istoria gradinaritului.

In toate filmele astea doamnele gradinaresc cu manusi frumoase de piele, au fetele umbrite de palarii superbe din pai cu boruri mari, au foarfece sofisticate de gradina bine ascutite, si dupa ce taie trandafirii ii aseaza elegant in cosuri frumoase de nuiele.

In pozele din carti, englezoiace din secole demult trecute, imbracate in rochii lungi impodobite cu delicate dantele, stau aplecate asupra florilor sau trec gratios printre staturile cu flori. 

Eu nu pot fi asa si vinovata este numai mamaie.  

Daca as putea toate ghivecele mele ar fi de teracota

Daca as putea toate ghivecele mele ar fi de teracota

As vrea sa pot fi ca ele. Femeile astea nu transpira, nu obosesc si nu gafaie. Nici nu muncesc de adevaratelea, dar asta este o alta poveste ( filmele americane sunt filme, iar pana in secolul al XIX-lea in gradinile englezesti femeile nu erau folosite – si asta este cuvantul potrivit – decat la smuls buruieni, iar aceste femei erau toate taranci foarte sarace, nicidecum doamne cu crinoline ).

Chiar si asa, vreau sa fiu ca ele si vreau sa incep cu imbracamintea si sculele. Am adunat foarte multe scule insa in ceea ce priveste imbracamintea genetica imi pune piedici.

Imi amintesc ca mamaie prasea cu picioarele goale. Avem un amestec de curiozitate si teama cand vedeam sapa ascutita lovind pamantul poate aproape de piciorul ei gol. Nu stiu cum facea cand planta rasadurile sau cand culegea, nu imi mai amintesc, dar cu siguranta, nu purta manusi. 

Cred ca asta este motivul pentru care trebuie sa simt pamantul in maini atunci cand am grija de plantele mele.

O sera, scule de gradinarit si multe plante gata sa fie transplantate in gradina

O sera, scule de gradinarit si multe plante gata sa fie transplantate in gradina

 Am renuntat sa mai port ceva pe cap atunci cand sunt in gradina. Sudoarea se aduna intre fruntea mea si marginea palariei. Prefer ca vantul sa imi usuce fata.

Nu am nici un sort de gradinarit ca frumoasele americance din filme insa, in buzunarele puloverelor si pantalonilor mei, poti sa gasesti oricand seminte, foarfece sau capate de sfoara.

Obsesia mea incepe si se incheie cu plantele. Adun ca un avar seminte si ghivece, iar cand am banii consult lunga lista de plante pe care vreau sa le cumpar si mai bifez inca o victima. Dincolo de flori si de copaci gradina a luat cu asalt casa, buzunarele si toate gandurile mele.

Dimineata foarte devreme

In floare, Flori, Gradina, Gradini, plante on 30/07/2010 at 13:05

Este 5 dimineata si sunt in gradina. Lumea de jurul meu tace iar eu am numai doua ore sa ii ascult linistea si sa tund rozmarinul, sa  transplantez florile pentru noua gradina in ghivece mai mari, sa ud busuiocul si sa beau o cafea.

Vreau un moment de liniste, nu vreau ca gradina sa fie numai spatiul in care vin pentru ca am treaba, vreau sa ramana cea mai mare bucurie a vietii mele, locul in care eu si cafeaua mea avem timp sa ne racorim. 

Garoafele turcesti trebuie separate si mutate in ghivece mai mari

Garoafele turcesti trebuie separate si mutate in ghivece mai mari

Garoafele turcesti sunt acum niste plantute fragile, nesigure care nu si-au gasit inca locul si vocea, insa odata transplantate in vechile mele ghivece de teracota arata in fine sigure pe ele, acasa. Vor sta in ghivece pana la primavara cand vor fi transplantate in noua mea gradina.

Ultimul popas al garoafelor turcesti in drumul lor catre noua gradina

Ultimul popas al garoafelor turcesti in drumul lor catre noua gradina

Garoafele turcesti arata foarte ordinar cand sunt mici insa, inca din copilarie, lupinii sunt spectaculosi. Frunzele lor adanc taiate fac din lupin cel mai frumos rasad pe care il stiu. Nici macar rasadurile de salata, cu frunzele lor lucioase si de un verde crud nu ma fac atat de fericita ca micutele rasaduri de lupin.

Splendidele frunze fac din lupin cel mai frumos rasad pe care il stiu

Splendidele frunze fac din lupin cel mai frumos rasad pe care il stiu

Pun toate rasadurile mele intr-un amestec de nisip si compost iar peste iarna micutele plante se simt foarte bine in solul asta aerisit care nu le tine tinerele radacini in prea multa apa si care nu le priveaza de apa. Echilibrul perfect. Jumatate nisip, jumatate compost este amestecul care a functionat pentru mine pana acum. Insa cu flori atat de tinere nu exista garantii. In fata noastra este o lunga iarna si orice se poate intampla.

Dimineti in gradina in parfumul iasomie

Dimineti in gradina in parfumul iasomie

Dimineata asta este numai inceputul pentru ca iata cele doua ore au zburat iar rozmarinul a ramas netuns. Nu este complicat de tuns insa eu nu ma multumesc cu o simpla freza aplicata rapid vreau ca fragedele varfuri sa devina noi plante pentru noua mea gradina. Stiu, lacomia mea nu cunoaste limite dar nu vad de ce sa risipesc aceasta bogatie.

Trebuie sa ma trezesc devreme pentru ca nu sunt atatea ore in zi cata treaba am si gradina este cea la care nu voi renunta. Prefer sa renunt la somn. In plus iasomia este in floare si un moment de liniste, sorbind din cafeaua racorita, inconjurata de parfumul asta  este tot ce imi trebuie ca sa fiu fericita.

Am mainile murdare si cana alba arata ca dupa o sedinta de balacit in noroi, unghiile mele negre nu sunt gata pentru o intalnire cu lumea care incepe sa sopteasca usor de dincolo de gardul gradinii mele. Ziua mea a inceput placut si acum sunt gata pentru orice. Aproape orice.

Starea de a fi ciresar

In Gradina, Gradini, plante on 07/07/2010 at 14:15

„Ah, n-o sa stie nimeni/gingasa pricina a ciresului/profunda pricina a stejarului/cauza ochilor mei.//Ah, n-o sa stie nimeni/zburata pricina a pasarilor/ impietrita pricina a pietrelor/cauza inimii mele.// Ah, n-o sa stie nimeni/neagra pricina a pamantului/curgatoarea pricina a raurilor/ cauza sufletului meu.”

O avalansa de fructe dulci, zemoase, parfumate

O avalansa de fructe dulci, zemoase, parfumate

Poezia „Starea de a fi ciresar” a fost scrisa de Nichita Stanescu, singurul poet adevarat al lumii. Nichita Stanescu a fost un mare risipitor de talent, de viata, de cuvinte. Nichita Stanescu a fost o forta a naturii.

Nu stiu exact ce sunt dar banuiesc ca ciresele mele indecise sunt Pietroase Napoleon

Nu stiu exact ce sunt dar banuiesc ca ciresele mele indecise sunt Pietroase Napoleon

Am trei ciresi risipiti in gradina, un al patrulea a facut anul asta pentru prima data fructe si a fost plantat de mine. Ceilalti trei sunt inalti si batrani si plini de fructe si au fost plantati de batranul gradinar care a trecut pe aici inaintea mea. Ciresii mei se numesc Nichita. Toti cei trei au un nume. Cel de-al patrulea trebuie sa dovedeasca inainte sa isi merite numele.

Mic dejun, pranz si cina

Mic dejun, pranz si cina

Ciresii mei poarta numele asta pentru ca sunt asemeni lui Nichita niste mari risipitori. Am citit undeva ca Nichita scria pentru iubitele lui poeme in aburul ferestrelor, in aer, pe bucatele de hartii pe care le arunca sau carora le dadea foc. Erau poeme pe care numai iubita le asculta, citea. Cata risipa!

Culcata la picioarele lui cu fata catre cer abia atunci pot vedea risipa de fructe pe care o face si anul acesta batranul cires

Culcata la picioarele lui cu fata catre cer abia atunci pot vedea risipa de fructe pe care o face si anul acesta batranul cires

Si nu facea asta numai pentru iubite. „Bătrâne, îţi dedic un poem. Am să-l spun în aer, să nu-l scrii, astfel cuvintele or să se risipească în aer şi poemul o să rămână numai al tău”,obisnuia el sa spune prietenilor.

Nichita ca si ciresii mei respira poezie, traiesc poezie, sunt poezie.

Am trei ciresi. Unul cu cirese albe, unul cu cirese negre si altul cu cirese imbujorate, nici galbene, nici rosii. Am trei ciresi: doi hotariti si un al treilea foarte indecis.

Fierte in zahar, minunile astea negre vor pastra in ele vara pana anul viitor

Fierte in zahar, minunile astea negre vor pastra in ele vara pana anul viitor

Ciresele negre arata ca niste masline. Anul asta nu sunt foarte mari dar sunt mai negre ca oricand. Si mai dulci ca oricand. Mainile mele sunt insangerate de sucurile lor dulci, lipicioase. Dulce, aromata crima!

Flori pentru noua gradina

In floare, Flori, Gradina, Gradini, plante on 01/07/2010 at 13:57

In fine saptamana acesta am facut ce nu am apucat sa fac anii trecuti pe vremea asta: am insamantat florile pe care le iubesc si care voi fi gata anul viitor.

Asadar pamant, si atat de folositoarele ghivece de plastic cu tot cu suportul lor, etichete, carioca pentru CD-uri si multe plicuri cu seminte. Am plantat foarte multe seminte dar toti gradinarii stiu ca sansele ca o samanta pusa in pamant sa nu ajunga floare sunt foarte mari. Asa ca nu risc. In plus am o scuza: am o gradina mare care cere mereu tot mai multe flori. Nu o pot refuza.

Seminte, etichete, ghivece si pamant, inceputul ordinar al unor flori extraordinare

Seminte, etichete, ghivece si pamant, inceputul ordinar al unor flori extraordinare

Nu stiu daca exista lucruri mai placute in viata decat diminetile astea petrecute in compania sperantei.

Am o lista lunga si cele mai multe plante vor ajunge in viitoarea mea gradina insa voi pastra cateva sa imbunatatesc straturile in gradina mea mai veche.

In primul rand am plantat degetel alb si roz. Albul va ramane in gradina mea mai veche dominata de alb si albastru, iar nuantele de roz vor ajunge in gradina noua care va fi dominata de rosu si roz si mov.

O caldarusa, Aquilegia, roz numai buna pentru noua mea gradina

O caldarusa, Aquilegia, roz numai buna pentru noua mea gradina

Inca nu este vreme de plantat nalbe insa am cateva seminte care abia asteapta sfarsitul lui august pentru a isi incepe viata. Am luat semintele astea cu un an in urma dintr-o tufa care crestea salbatic pe marginea drumului. Floarea asta a nimanui de un rosu foarte inchis va fi acum a mea si va avea un loc special in noua gradina. Tin minte nalbele pe
care bunica le avea in gradina si gustul semintelor proaspete ascunse in capsulele aspre, pe care cand eram copil le mancam cu atata placere.

Chiar daca nu este inca vremea nalbelor este cu siguranta cea a caldaruselor.

O splendida caldarusa mov in gradina mea

O splendida caldarusa mov in gradina mea

Caldarusa este una din florile care aduce o nota de delicatete oricarui strat de flori si am nevoie de putina fragilitate in straturile planuite a fi doldora de legume si trandafiri si nalbe. Asa ca semintele abia recoltate din gradina mea veche vor ajunge in cea noua. Culoare nu are importanta pentru ca pana acum nu am avut in gradina decat mov inchis, mov deschis si nuante de roz. Oricat de aventuroasa este aquilegia, copiii ei nu vor ajunge niciodata galbeni si asta este singura culoare pe care vreau sa o evit in noua gradina.

Aquilegia asta grena cu alb este un accident fericit intamplat anul acesta. Am plantat numai flori roz si mov insa una dintre seminte a nascut acesta minunatie

Aquilegia asta grena cu alb este un accident fericit intamplat anul acesta. Am plantat numai flori roz si mov insa una dintre seminte a nascut acesta minunatie

O mica parte din cele 800 de seminte de garoafa turceasca, Dianthus barbatus, sunt plantate in 12 ghivece mici. Este incredibil ca intr-un plic sunt 800 de seminte. Imi imaginez cu lacomie 800 de plante parfumate ca pentru bal, asezate elegant peste tot in gradina. Englezii le zic Sweet William. Nu stiu cine a fost William dar sweet este cu siguranta. Pentru ca asta este singurul mod in care cineva poate sa descrie parfumul acestor flori: dulce, in exces prea dulce. Insa pentru mine floarea asta este obligatorie in noua gradina. Fara ea vara este mai putin inmiresmata. Am cumparat un amestec si abia astept rezultatul acestei loterii.

Am cumparat un plic cu 35 de seminte de lupin, un amestec de culori si le-am plantat in 14 ghivece mici. Sper sa obtin macar 10 plante

Am cumparat un plic cu 35 de seminte de lupin, un amestec de culori si le-am plantat in 14 ghivece mici. Sper sa obtin macar 10 plante

Si tot o loterie sunt lupinii pe care i-am plantat.  Cum in plic sunt seminte de lupini roz si mov si albi sunt foarte multumita.

Lupinii, caldarusele, garoafele turcesti, degeteii si nalbele vor aduce gradinii nu numai culoare si parfum ci si substanta, o blanda succesiune de flori din primavara tarzie in toamna si vor face straturile de flori si legume din noua gradina mai inalte, mai elegante, mai indraznete.

Iubesc si rasfat florile din gradina mea dar, ca orice mama buna, cer foarte mult de la ele.

O lunga lista si o noua gradina

In floare, Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante, Potager on 26/06/2010 at 14:13

Am o vacanta de doua saptamani si planuri mari. Foarte mari. Dar pentru ca nu vreau sa ma abat de la drum, si va rog sa ma credeti sunt usor de distras, am facut o lista.

Am apucat o coala de hartie si un pix si jumatate de ora mai tarziu as mai fi avut nevoie de un nou top de hartie. Da, am multa treaba.

Allium in gradina care foarte curand va deveni noul meu proiect

Allium in gradina care foarte curand va deveni noul meu proiect

Atat de multa incat nu pot face absolut nimic. Nu stiu de unde sa incep.

Gradinaritul pe care il fac in fiecare zi, sau la sfarsit de saptamana este foarte simplu: fac numai ce este cu adevarat urgent. Toate treburile care pot astepta ajung pe lista mentala a vacantei. Numai ca nimeni nu are o vacanta atat de lunga. Iar eu descopar cu jale ca lista pentru vacanta are nevoie de o alta lista. Din pacate pe ea scrie: pentru la anu’.

Asa e viata in gradina, ce nu poti face anul asta la vreme, nu mai poate fi facut decat anul viitor. Natura este neiertatoare si daca anul acesta rosiile nu au iesit nu mai poti face nimic.

Si apoi mai este ceva. As vrea sa mut multe din plantele sadite aiurea de-a lungul timpului insa pentru aceasta treaba acum este prea devreme. Lista, titlu: de facut la toamna-iarna.

Sunt acel gen de gradinar care iubeste lopata si sapa. Sunt foarte departe de idealul meu de fiinta delicata care trece ca o boare prin gradina cu o foarfeca si umple cosuri de flori.

Tufa de cimbrisor pe care trebuie sa o mut ca sa pot sapa aleile

Tufa de cimbrisor pe care trebuie sa o mut ca sa pot sapa aleile

Cand eu trec prin gradina se vede foarte clar: tarnacopul, lopata si sapa zac obosite abia tragandu-si sufletul. Si le asteapta vremuri si mai grele pentru ca in toamna asta incep o noua gradina.

Veti spune ca cele pe care le am acum sunt suficiente si toti cei ce ma cunosc spun acelasi lucru. Am prieteni gata inarmati cu lanturi si lacate.

Insa eu sunt inainte de orice inconstienta. Am in minte, dar mai presus de toate in inima, o gradina, una care nu imi da pace de ceva vreme. Iar toamna asta este vremea ei. O simt.

Sa ne intelegem, gradina exista acum (si orice om in toate mintile ar lasa lucrurile asa cum sunt acum). Gradina este acum un loc plantat cu cartofi si fasole si capsuni si niste vechi, nepretuite tufe de trandafir pe care le-am mostenit de la batranul gradinar caruia i-am luat locul.

Unul dintre batranii trandafiri care, sper din tot sufletul, va supravietui nesabuitei mutari

Unul dintre batranii trandafiri care, sper din tot sufletul, va supravietui nesabuitei mutari

In plus in ultimii ani am adaugat plantelor pe care el le avea: cimbru, gladiole, o tufa de salvie, narcise, allium, patrunjel si marar, cervil si hrean. Si da, stiu ca voi avea noroc daca voi putea muta hreanul fara consecinte ulterioare.

Ca orice gradinar plantez florile inainte sa am gradina. Iar acum seman o parte din florile care vor ajunge acolo la primavara.

Bucata asta de pamant aproape patrata inconjurata pe doua laturi de un gard de tuia bine intretinut va avea doua banci (ar fi mai corect daca as spune o banca si un scaun) doua alei in cruce la intersectia carora va sta un ochi rotund de apa.

Toate cele patru straturi cu flori vor fi marginite cu Buxus sempervirens tuns scurt. Pe hartie sunt cateva randuri, in gradina insa vor fi saptamani de munca. Aud zornait de lanturi si stiu ca ar trebui sa spun acum clar si raspicat ca este prea mult si sa renunt insa numai cand ma gandesc la gradina asta, vie numai in mintea mea, imi bate inima foarte tare.

Lumea din gradina mea

In Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini on 05/06/2010 at 13:31

Trecand incet pe langa fiecare floare intr-o dimineata calda de vara cu o cana de cafea cu lapte in mana: asta este dupa mine dimineata ideala. Nu imi pasa de ce va urma (calatoria pana la serviciu, stresul de la serviciu, orele lungi de munca, grijile mari si mici ale zilei). Tot ce conteaza este gradina. Tot ce conteaza sunt eu. Momentele astea de intimidate ma fac fericita.

Flori, fructe si frunze superbe - ce iti mai poti dori de la o planta?

Flori, fructe si frunze superbe - ce iti mai poti dori de la o planta?

Diminetile astea de inceput de vara sunt perfecte, iar sambata si duminica sunt adevarate cadouri. De ce? Ma trezesc cand vreau, da!, cand vreau si imi fac o cafea (in fapt imi fac un ibric de cafea). Atat. Nu vreau nici un fel de mic dejun. Peste cafeaua fierbinte torn lapte rece din frigider. Sambata si duminica am nevoie de jumatate de cana de cafea si jumatate lapte fara zahar. Cafeaua vine cu mine in gradina si ramane cu mine toata ziua. O foarte lunga cafea cu lapte care ma urmeaza ziua intreaga ca un caine credincios.

Cafeaua mea si stropitoarea gata de treaba, sfoara pentru legat trandafirii si un crin de toamna, drag mie, ciupit de melcii invidiosi

Cafeaua mea si stropitoarea gata de treaba, sfoara pentru legat trandafirii si un crin de toamna, drag mie, ciupit de melcii invidiosi

Inspectia de sfarsit de saptamana are un scop precis: sa ma faca fericita. Sunt foarte egoista. Aici nu plantele, oricat de frumoase si generoase ar fi sunt subiectul. Subiectul sunt eu. Trec prin fata florilor, inspectez ghivecele si incet, fara nici un fel de efort sau suparare, indrept lucrurile. Trandafirii grei de boboci aplecati catre pamant sunt legati si indreptati. Nu pentru ca au nevoie ci pentru ca atunci cand vor inflori vreau sa le vad fetele.

Mararul a rasarit, arata foarte bine dar are nevoie de apa

Mararul a rasarit, arata foarte bine dar are nevoie de apa

Ghiveciul cel mare si urat de plastic negru in care am plantat marar este parca mai putin urat acum. Stropesc mararul nu pentru ca micile plante au nevoie de apa ci pentru ca am inceput sa simt aerul fierbinte iar apa rece imi racoreste fata.

Floare de arpagic verde. Mai tarziu omleta mea va avea un gust delicat de ceapa verde

Floare de arpagic verde. Mai tarziu omleta mea va avea un gust delicat de ceapa verde

Nu sunt in gradina numai pentru placeri estetice. E vremea ierburilor aromatice, iar dimineata asta lenesa si lunga se va termina cu o omleta. Asta este singurul pranz care poate urma dupa vizita de sfarsit de saptamana. Putin marar, arpagic verde,- frunze si flori, patrunje, toate vor ajunge marunt tocate in omleta mea. Salata verde este cumparata din piata. Salata mea este inca prea mica. Un pranz tihnit pe care, da, il voi petrece tot in gradina. Va las, gradina ma asteapta.