„Ah, n-o sa stie nimeni/gingasa pricina a ciresului/profunda pricina a stejarului/cauza ochilor mei.//Ah, n-o sa stie nimeni/zburata pricina a pasarilor/ impietrita pricina a pietrelor/cauza inimii mele.// Ah, n-o sa stie nimeni/neagra pricina a pamantului/curgatoarea pricina a raurilor/ cauza sufletului meu.”
O avalansa de fructe dulci, zemoase, parfumate
Poezia „Starea de a fi ciresar” a fost scrisa de Nichita Stanescu, singurul poet adevarat al lumii. Nichita Stanescu a fost un mare risipitor de talent, de viata, de cuvinte. Nichita Stanescu a fost o forta a naturii.
Nu stiu exact ce sunt dar banuiesc ca ciresele mele indecise sunt Pietroase Napoleon
Am trei ciresi risipiti in gradina, un al patrulea a facut anul asta pentru prima data fructe si a fost plantat de mine. Ceilalti trei sunt inalti si batrani si plini de fructe si au fost plantati de batranul gradinar care a trecut pe aici inaintea mea. Ciresii mei se numesc Nichita. Toti cei trei au un nume. Cel de-al patrulea trebuie sa dovedeasca inainte sa isi merite numele.
Mic dejun, pranz si cina
Ciresii mei poarta numele asta pentru ca sunt asemeni lui Nichita niste mari risipitori. Am citit undeva ca Nichita scria pentru iubitele lui poeme in aburul ferestrelor, in aer, pe bucatele de hartii pe care le arunca sau carora le dadea foc. Erau poeme pe care numai iubita le asculta, citea. Cata risipa!
Culcata la picioarele lui cu fata catre cer abia atunci pot vedea risipa de fructe pe care o face si anul acesta batranul cires
Si nu facea asta numai pentru iubite. „Bătrâne, îţi dedic un poem. Am să-l spun în aer, să nu-l scrii, astfel cuvintele or să se risipească în aer şi poemul o să rămână numai al tău”,obisnuia el sa spune prietenilor.
Nichita ca si ciresii mei respira poezie, traiesc poezie, sunt poezie.
Am trei ciresi. Unul cu cirese albe, unul cu cirese negre si altul cu cirese imbujorate, nici galbene, nici rosii. Am trei ciresi: doi hotariti si un al treilea foarte indecis.
Fierte in zahar, minunile astea negre vor pastra in ele vara pana anul viitor
Ciresele negre arata ca niste masline. Anul asta nu sunt foarte mari dar sunt mai negre ca oricand. Si mai dulci ca oricand. Mainile mele sunt insangerate de sucurile lor dulci, lipicioase. Dulce, aromata crima!
pur si simplu gradini 
[…] This post was mentioned on Twitter by Loredana Pascal, Valerica Dragomir, Andra Fernandez and others. Andra Fernandez said: Starea de a fi ciresar : http://wp.me/pxPmH-8h […]
Am comis și noi ieri această crimă dulce aromată, cu vișine. La o recolta acceptabilă de la cireșul plantat de mine mă aștept cel mai devreme peste doi ani. Vara asta am cules o singură cireașă…ce-i drept, una foarte dulce și aromată, cel puțin așa mi s-a zis :).
Spor la treabă în continuare!
Huni am vazut prajitura facuta de sotia ta si cred ca este obligatoriu sa isi faca blog altfel nu vom afla niciodata cum a facut o asemenea minunatie. Si eu cred ca pomii plantati de mine au fructele mai bune decat cei pe care i-am gasit in gradina. Dupa cirese asteapta zmeura aurie care anul asta s-a intrecut pe sine. Ca si la tine este multa munca insa nu este nimic mai placut in lumea asta decat munca in gradina. Astept si citesc cu mare interes fiecare istorie din gradina ta. Mult succes si recolte bogate!
[…] iulie este marcată de culesul și prelucrarea sâmburoaselor. Vișinata curge în valuri, se prelucrează tone de cireșe, iar copii deja s-au saturat de siropul de vișine. Cei care fac asta an de an, știu foarte bine […]
Anul acesta am folosit pentru prima data un aparat de scos samburii. Ciresele mici trebuie insa facute cu mana. Celelalte de dimensiuni medii sau mari sunt insa foarte rapid rezolvate cu masina. Am o singura mica problema: din cand in cand aparatul mai arunca si cate un sambure dar cu putina atentie voi avea o dulceata fara samburi. Asadar aparatul are votul meu.
cand trece vremea cireselor incep sa ma intreb daca nu cumva se apropie toamna…
Inca nu Laura, nu sunt gata. Mai zaboveste un pic. Mai am inca doua zile de facut dulceturi si compoturi si sunt contra cronometru vad cum ciresele se deterioreaza de la zi la zi pe crengi. Te rog tine putin timpul in loc. Iubesc toamna insa am atata nevoie de vara.