pur si simplu

Posts Tagged ‘pur si simplu’

Fuga de inevitabil

In Gradina, gradina de legume, Gradini on 25/08/2010 at 14:51

Carand roaba dupa roaba cu fasole, cartofi, ceapa si rosii sunt constienta ca este undeva pe aproape. O simt in aerul ceva mai rece al serilor, in obrajii pudrati ai prunelor si in sunetul sec al perelor care lovesc grele pamantul.

Miroase a miere si pamant si dulceata si asta imi spune ca trebuie sa umplu camara, trebuie sa fiu sigura ca totul este inchis in borcane, gata pentru ger, gata de iarna. Da, toamna este aproape iar eu fug din calea ei.

O roaba plina cu fasole gata de curatat si uscat

O roaba plina cu fasole gata de curatat si uscat

Este un moment de bucurie si nostalgie. Am cules primii castraveti albi si la vederea lor, palizi, reflectand lumina, zemosi, crocanti si parfumati stiu sigur ca urmeaza luni lungi si reci in care le voi duce dorul.

Am plantat pentru prima data anul acesta castraveti White Wonder, un soi foarte vechi vandut si cultivat de dinainte de 1890.

Voi pastra un castravete sau doi de samanta pentru ca desi am fost sceptica la inceput acum m-am indragostit de leguma asta neobisnuita si atat de buna. 

Castravetii White Wonder: zemosi, crocanti, parfumati

Castravetii White Wonder: zemosi, crocanti, parfumati

Anul asta a fost si cel mai bun pentru brocoli. Cred ca am reusit sa prind secretul care face dintr-o planta o sursa permanenta de inflorescente verzi si fragede: decapitarea frecventa.

Cum apar primele buchetele le tai si planta speriata se ramifica. Asta este secretul lui Polichinelle: plantele vor sa faca seminte, sa se inmulteasca iar daca florile ajunse la maturitate sunt taiate planta va continua sa faca flori in incercarea disperata de a face seminte.

O noua recolta de fraged si gustos brocoli

O noua recolta de fraged si gustos brocoli

Rosiile sunt atat de grele de fructe incat m-am decis sa iau masuri drastice. Am cules doua galeti si voi pune unele la murat iar altele vor ajunge dulceata.

Mana a ajuns la unele dintre plante dar din fericire am inca suficient de multe incat nu ma plang. Si rosiile inima de bou si Lemon Boy nu sunt singurele care sunt gata de cules.

O parte din rosii vor ajunge gogonele, o alta parte dulceata

O parte din rosii vor ajunge gogonele, o alta parte dulceata

Yellow Pear au inceput sa ma bucure cu dulceata lor. Rosiile astea sub forma de lacrima ma bucura cu galbenul lor intens si optimist, este imposibil sa fiu suparata in preajma lor. Voi pastra cateva de samanta si le voi cultiva an de an.

Anul asta nu voi avea suficiente sa fac sosuri pentru iarna dar anul viitor planuiesc sa le rezerv cateva randuri si sa fac sos de rosii picant. Parca il vad pe farfurie langa o friptura de pui sau cartofi la cuptor.

Delicioasele rosii Yellow Pear in asteptarea bolului de salata si a celui cu supa

Delicioasele rosii Yellow Pear in asteptarea bolului de salata si a celui cu supa

Nu stiu daca este un optimism nemasurat sau pur si simplu teama ca daca ma opresc toamna va deveni realitate, insa este cert ca in locul mararului pus la congelator plantez acum sfecla rosie, ridichi, fasole si varza italieneasca Cavalo Nero.

Am si voi planta in continuare salata in ghivece si voi mai incerca o salata japoneza: Mizuna. Asa se intampla de fiecare data cand simt ca sezonul de insamantat se aproprie de final. Dau incapatanata din cap si mai pun o samanta in pamant. Cu speranta. Cu dorinta de a opri timpul in loc.

Louboutin, Hermès, Vuitton

In Gradina, gradina de legume, Gradini, plante on 11/08/2010 at 14:37

Snobism si prost gust. Nu am crezut ca voi ajunge vreodata victima modelor si nici nu m-am suspectat vreodata de prost gust. Am fost si raman un om caruia ii place ca fie curat, decent si atat. Cumpar carti, plante, seminte si pantofi atunci cand cei cu care umblu s-au rupt. Insa sunt o snoaba.

Ca orice gradinar, cand se apropie toamna pregatesc liste cu semintele si plantele de care am nevoie in gradina anul viitor. Toamna este aproape si eu am a lunga lista de nume, si nici unul dintre ele nu este romanesc. Asa ca pun punct aici.

Gandesc ca orice om inteligent atunci cand descopera despre sine ca a cazut in pacatul care il dezgusta la altii incearca sa se schimbe. Iar eu asta fac acum. Caut seminte de legume romanesti.

Stiu ca nu este usor, dar snobismul meu si al gradinarilor ca mine, ucide mostenirea lasat de gradinarii care ne-au precedat.

Citesc multe din blogurile de gradinarit din Romania si multe din cele ale strainilor impatimiti de cultivat legume, fructe si flori.

Nu suntem singurii gradinari care vor sa incerce plante noi, gusturi noi, insa cu siguranta suntem singurii gradinari care din ignoranta omoara fondul genetic national de legume, flori si fructe.

Este foarte usor sa cazi in acest pacat si avem 50 de ani de scuze insa este momentul sa ne trezim si decidem ce vom lasa generatiilor viitoare.

Eu vreau sa le las ceva mai mult decat un Louboutin, Hermès sau Vuitton.

Pornirea mea nu vine din patrotism vine pur si simplu din curiozitate si respect. Vreau sa stiu ce gust are varza, sau au ardeii si salata pe care bunicii si strabunicii mei le aveau in gradina, vreau sa ma inchin in fata generatiilor de tarani care cu un gest firesc in fiecare toamna pastrau o rosie sau doua de samanta.

Imi amintesc cum bunica nu ma lasa sa ma ating de cativa castraveti care cu burti enorme se lafaiau la soare, galbeni si bonomi. In fiecare an lasa cativa de samanta.

Unde si cand am devenit prea sofisticati pentru a perpetua ce bunicii nostrii ne-au lasat? De ce semintele aduse din Italia, Spania, Franta, America sau Marea Britanie sunt mai cu mot?

Sunt o snoaba. Am cazut victima modelor pe care le dispretuiesc insa eu de astazi ma schimb. Voi face ce bunica facea strangand seminte, imprumutand si facand schimb cu vecinii, cumparand numai atunci cand un dezastru se abatea asupra gradinii ei.

Vreau ca rosiile, castravetii, ardeii romanesti sa supravietuiasca. Nici un guvern nu este vinovat ca soiurile romanesti de fructe si legume au ramas fara parinti. Noi suntem vinovati. Nu este nevoie de bani, trebuie numai sa facem alegerea corecta, alegerea care le va asigura supravietuirea.

O banca in viata si in gradina mea

In floare, Flori, Gradina, Gradini, plante on 06/08/2010 at 12:59

In filmele rusesti inainte de a pleca la drum Aliosha, Sasha sau Natasha se aseaza pe valiza sau pe un scaun, numai pentru cateva secunde, inainte de a pleca la drum. Momentul acesta de respiro este ce imi lipseste acum. Un moment in care sa trag cu putere aer in piept si sa imi adun gandurile ca sa am curajul de a lua drumul si viata in picioare.

O banca la umbra inconjurata de flori

O banca la umbra inconjurata de flori

 Nimic nu imi evoca mai bine intelepciunea gestului calm, negrabit de irationala si vulcanica minte, ca imaginea unei banci intr-o gradina.

Am fost intotdeauna femeia care si-a dorit sa fie salvata, sa gaseasca un suflet generos si puternic care sa o poarte departe de griji si necazuri. Dau vina pe povestile din copilarie in care printul salveaza printesa din ghearele balaurului. 

Banca este un compromis cu care eu, maturizata, satula de printi neputinciosi sau prea zelosi, sunt fericita sa raman pana la adanci batraneti.

Un loc la umbra, confortabil si linistit, in mijlocul gradinii, in mijlocul naturii

Un loc la umbra, confortabil si linistit, in mijlocul gradinii, in mijlocul naturii

Ce lipseste din gradina mea? O banca. Cu picioare de fonta si spatar cald din scanduri de lemn. O banca pe care sa te intinzi cand esti toropit de caldura verii si pe care sa poti adormi. Niciodata nu m-am trezit mai fericita ca dupa un somn afara, la umbra ciresului. Poti intelege de ce vara taranii dormeau in pridvor.

 Asta vreau, o banca. Un loc care sa ma lase sa fiu eu, asa cum sunt, cu defectele si starile mele de tristete, irationala si meticuloasa, rascolita de bucurii inexplicabile si de taceri. Un loc care sa pastreze tacerea, sa imi tina spatele drept, cald, sa imi potoleasca suflarea prea grabita.

"The Children's Society Garden" la Chesea Flower Show 2010

"The Children's Society Garden" la Chesea Flower Show 2010

Sunt intr-un momentul de rascruce in care tot ce ma inconjoara ma dezgusta si sperie.

Stiu ca unul dintre defectele mele este fuga, ma ascund in spatele florilor si imi infund mainile adanc in pamantul gradinii de teama ca lumea asta, in care nu ma mai regasesc, ma va gasi. 

Un vechi scaun de gradina frantuzesc la Chelsea Flower Show 2010

Un vechi scaun de gradina frantuzesc la Chelsea Flower Show 2010

Sper ca o banca asezata sub iasomie ma va opri din goana, sper sa ma pot baza pe spatarul ei solid cand vantul absurditatii si urii va mai sufla asupra mea.

Vreau o banca in viata si in gradina mea.

Dincolo de flori si de copaci

In floare, Flori, Gradina, Gradini, plante on 03/08/2010 at 14:03

Daca un gradinar s-ar rezuma la plante si sapat nu ar fi gradinar. Un gradinar adevarat este obsedat. Cu adevarat obsedat. Unii aduna seminte, altii unelte, plante, carti.

Eu adun si seminte, si ghivece, si scule, si plante, si carti. In plus nu vreau sa leg trandafirii cu altceva decat cu rafie sau sfoara, un anume fel de sfoara, una care arata natural si este suficient de groasa, o sfoara de canepa pe care o gasesc destul de greu.

Stiu ca nu este firesc dar sfoara cu care imi leg trandafirii este foarte importanta

Stiu ca nu este firesc dar sfoara cu care imi leg trandafirii este foarte importanta

Stiu ca nu este firesc, dar imi este foarte greu sa nu imi doresc toate astea. Sa ne intelegem, pot sa am grija de gradina si fara toate acestea, insa vinovate sunt filmele americane si cartile de istoria gradinaritului.

In toate filmele astea doamnele gradinaresc cu manusi frumoase de piele, au fetele umbrite de palarii superbe din pai cu boruri mari, au foarfece sofisticate de gradina bine ascutite, si dupa ce taie trandafirii ii aseaza elegant in cosuri frumoase de nuiele.

In pozele din carti, englezoiace din secole demult trecute, imbracate in rochii lungi impodobite cu delicate dantele, stau aplecate asupra florilor sau trec gratios printre staturile cu flori. 

Eu nu pot fi asa si vinovata este numai mamaie.  

Daca as putea toate ghivecele mele ar fi de teracota

Daca as putea toate ghivecele mele ar fi de teracota

As vrea sa pot fi ca ele. Femeile astea nu transpira, nu obosesc si nu gafaie. Nici nu muncesc de adevaratelea, dar asta este o alta poveste ( filmele americane sunt filme, iar pana in secolul al XIX-lea in gradinile englezesti femeile nu erau folosite – si asta este cuvantul potrivit – decat la smuls buruieni, iar aceste femei erau toate taranci foarte sarace, nicidecum doamne cu crinoline ).

Chiar si asa, vreau sa fiu ca ele si vreau sa incep cu imbracamintea si sculele. Am adunat foarte multe scule insa in ceea ce priveste imbracamintea genetica imi pune piedici.

Imi amintesc ca mamaie prasea cu picioarele goale. Avem un amestec de curiozitate si teama cand vedeam sapa ascutita lovind pamantul poate aproape de piciorul ei gol. Nu stiu cum facea cand planta rasadurile sau cand culegea, nu imi mai amintesc, dar cu siguranta, nu purta manusi. 

Cred ca asta este motivul pentru care trebuie sa simt pamantul in maini atunci cand am grija de plantele mele.

O sera, scule de gradinarit si multe plante gata sa fie transplantate in gradina

O sera, scule de gradinarit si multe plante gata sa fie transplantate in gradina

 Am renuntat sa mai port ceva pe cap atunci cand sunt in gradina. Sudoarea se aduna intre fruntea mea si marginea palariei. Prefer ca vantul sa imi usuce fata.

Nu am nici un sort de gradinarit ca frumoasele americance din filme insa, in buzunarele puloverelor si pantalonilor mei, poti sa gasesti oricand seminte, foarfece sau capate de sfoara.

Obsesia mea incepe si se incheie cu plantele. Adun ca un avar seminte si ghivece, iar cand am banii consult lunga lista de plante pe care vreau sa le cumpar si mai bifez inca o victima. Dincolo de flori si de copaci gradina a luat cu asalt casa, buzunarele si toate gandurile mele.

Gradina celor disparuti

In floare, Flori, Franta, Gradina, Gradini, plante on 22/07/2010 at 13:36

Am vizitat Omaha Beach duminica. De atunci sunt 4 zile si in toate aceste zile am trait un sentiment bizar de tristete si speranta. Cimitirul este un loc care te copleseste. Nu imi iese din minte imaginea crucilor albe de marmura care parca plutesc deasupra ierbii si randurile lor carora nu le vezi sfarsitul.

In cimitir sunt mormintele a 9.387 de militari cei mai multi ucisi in debarcarea din Normandia

In cimitir sunt mormintele a 9.387 de militari cei mai multi ucisi in debarcarea din Normandia

Cimitirul de la Omaha Beach este intr-un urias parc aflat chiar de-a lungul tarmului marii, un parc plin de monumente si arbori si cruci, iar imaginea cea mai puternica, cea cu care voi ramane pentru totdeauna este cea a miilor de cruci.

Insa exista in uriasul parc memorial un loc mai retras, mai discret si poate din acest motiv mai solemn.

„Le jardin des disparus” este o gradina tacuta si grava. La picioarele monumentului de la Omaha Beach aceasta gradina in forma de potcoava comemoreaza soldatii disparuti, cei mai multi dintre ei in Ziua Z. 

"Le jardin des disparus" este o gradina tacuta si grava in forma de potcoava

"Le jardin des disparus" este o gradina tacuta si grava in forma de potcoava

Gradina comemoreaza 1.557 de soldati, iar zidurile care o inconjoara au sapate in ele numele lor. Nu imi pot imagina 1.557 de oameni disparuti fara urma.

Imagine asta a unei multimi disparute, golul asta imens este perfect ilustrat de gradina.

“Le jardin des disparus” este cea mai emotionanta gradina in care am fost pana acum.  

Zidul care inconjoara gradina este inscriptionat cu numele tuturor celor ce nu au un mormant

Zidul care inconjoara gradina este inscriptionat cu numele tuturor celor ce nu au un mormant

Gradina inconjurata de zidul in semicerc este simetric taiata de alei pavate cu piatra, iar intre alei, sunt segmente de cerc plantate cu gazon perfect tuns. Gazonul verde este marginit de straturi plantate cu trandafiri roz. Totul este perfect aliniat.

Toata aceasta gradina este tacuta, adancita in meditatie. Tot parcul este un loc al tacerii. 

Spuneam ca incerc doua sentimente: unul de tristete si un altul de speranta. Tristetea este simplu de explicat: trecand prin fata numelor de pe zidurile din „Gradina celor disparuti” constientizezi cat de tineri erau militarii si este imposibil sa nu vezi cu ochii mintii ca toate aceste nume au in spate un om, o viata care a disparut intr-un razboi absurd.

La picioarele monumentului sunt comemorati cei peste 1.557 de militari care nu au mai fost gasiti

La picioarele monumentului sunt comemorati cei peste 1.557 de militari care nu au mai fost gasiti

Speranta vine din felul in care cei ce au gandit gradina si parcul ii comemoreaza pe toti cei ce au murit in acele cumplite zile. In lumea asta in care tragediile sunt tratate cu lipsa de respect, analizate si intoarse pe toate partile pana cand sunt golite de sens si emotie, un loc ca acesta, oricat de tragic ar fi ma umple de speranta.

Am speranta ca ne putem intoarce la adevaratele valori, la momentul in care tragediile erau tratate cu demnitate si respect, iar melodramele erau tratate cu lipsa de atentie pe care orice criza de isterie o merita.  

Trandafiri roz plantati in straturi drepte

Trandafiri roz plantati in straturi drepte

O gradina poate sa iti rascoleasca sufletul si minte. O gradina are puterea de a iti schimba atitudinea fata de tine si fata de oamenii care te inconjoara. Insa „Le jardin des disparus” face ceva mai mult decat atat: gradina asta rezervata si solemna te indeamna sa meditezi asupra unor lucruri care nu au nimic de a face cu tine si problemele tale. „Le jardin des disparus” te indeamna la generozitate si demnitate, la respect. O gradina simpla, pura, nealterata de inflorituri si isterie ne invata lectia simpla a demnitatii si aprecierii adevaratelor valori.

O lunga lista si o noua gradina

In floare, Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante, Potager on 26/06/2010 at 14:13

Am o vacanta de doua saptamani si planuri mari. Foarte mari. Dar pentru ca nu vreau sa ma abat de la drum, si va rog sa ma credeti sunt usor de distras, am facut o lista.

Am apucat o coala de hartie si un pix si jumatate de ora mai tarziu as mai fi avut nevoie de un nou top de hartie. Da, am multa treaba.

Allium in gradina care foarte curand va deveni noul meu proiect

Allium in gradina care foarte curand va deveni noul meu proiect

Atat de multa incat nu pot face absolut nimic. Nu stiu de unde sa incep.

Gradinaritul pe care il fac in fiecare zi, sau la sfarsit de saptamana este foarte simplu: fac numai ce este cu adevarat urgent. Toate treburile care pot astepta ajung pe lista mentala a vacantei. Numai ca nimeni nu are o vacanta atat de lunga. Iar eu descopar cu jale ca lista pentru vacanta are nevoie de o alta lista. Din pacate pe ea scrie: pentru la anu’.

Asa e viata in gradina, ce nu poti face anul asta la vreme, nu mai poate fi facut decat anul viitor. Natura este neiertatoare si daca anul acesta rosiile nu au iesit nu mai poti face nimic.

Si apoi mai este ceva. As vrea sa mut multe din plantele sadite aiurea de-a lungul timpului insa pentru aceasta treaba acum este prea devreme. Lista, titlu: de facut la toamna-iarna.

Sunt acel gen de gradinar care iubeste lopata si sapa. Sunt foarte departe de idealul meu de fiinta delicata care trece ca o boare prin gradina cu o foarfeca si umple cosuri de flori.

Tufa de cimbrisor pe care trebuie sa o mut ca sa pot sapa aleile

Tufa de cimbrisor pe care trebuie sa o mut ca sa pot sapa aleile

Cand eu trec prin gradina se vede foarte clar: tarnacopul, lopata si sapa zac obosite abia tragandu-si sufletul. Si le asteapta vremuri si mai grele pentru ca in toamna asta incep o noua gradina.

Veti spune ca cele pe care le am acum sunt suficiente si toti cei ce ma cunosc spun acelasi lucru. Am prieteni gata inarmati cu lanturi si lacate.

Insa eu sunt inainte de orice inconstienta. Am in minte, dar mai presus de toate in inima, o gradina, una care nu imi da pace de ceva vreme. Iar toamna asta este vremea ei. O simt.

Sa ne intelegem, gradina exista acum (si orice om in toate mintile ar lasa lucrurile asa cum sunt acum). Gradina este acum un loc plantat cu cartofi si fasole si capsuni si niste vechi, nepretuite tufe de trandafir pe care le-am mostenit de la batranul gradinar caruia i-am luat locul.

Unul dintre batranii trandafiri care, sper din tot sufletul, va supravietui nesabuitei mutari

Unul dintre batranii trandafiri care, sper din tot sufletul, va supravietui nesabuitei mutari

In plus in ultimii ani am adaugat plantelor pe care el le avea: cimbru, gladiole, o tufa de salvie, narcise, allium, patrunjel si marar, cervil si hrean. Si da, stiu ca voi avea noroc daca voi putea muta hreanul fara consecinte ulterioare.

Ca orice gradinar plantez florile inainte sa am gradina. Iar acum seman o parte din florile care vor ajunge acolo la primavara.

Bucata asta de pamant aproape patrata inconjurata pe doua laturi de un gard de tuia bine intretinut va avea doua banci (ar fi mai corect daca as spune o banca si un scaun) doua alei in cruce la intersectia carora va sta un ochi rotund de apa.

Toate cele patru straturi cu flori vor fi marginite cu Buxus sempervirens tuns scurt. Pe hartie sunt cateva randuri, in gradina insa vor fi saptamani de munca. Aud zornait de lanturi si stiu ca ar trebui sa spun acum clar si raspicat ca este prea mult si sa renunt insa numai cand ma gandesc la gradina asta, vie numai in mintea mea, imi bate inima foarte tare.

Chelsea Flower Show: cele mai urate gradini

In Anglia, Chelsea Flower Show, Design, Expozitii florale, Gradini on 30/05/2010 at 15:27

Blogul acesta se numeste pur si simplu nu pentru ca suna bine ci pentru ca eu chiar cred ca tot ce este bun si frumos in viata este pur, simplu, curat, clar si in fine are un scop. Cand am ales ieri cele mai frumoase gradini de la Chelsea Flower Show, care tocmai s-a incheiat sambata, am avut in minte aceleasi criterii pe care le am atunci cand judec orice gradina: este functionala, este originala, ma inspira, este realizabila? Ei bine sunt multe gradini la Chelsea care nu raspund nici uneia din aceste intrebari.

"Lights & Colours of the Alps" nu ma inspira deloc

"Lights & Colours of the Alps" nu ma inspira deloc

Pe locul trei: „Lights & Colours of the Alps”. Pe o palma de teren cei doi designeri italieni Francesco Decembrini si Daniele Zanzi au asezat piramide de oglinda pe care le-au inconjurat de tot felul de plante specifice muntilor Alpi. Ideea de a ilustra lumina Alpilor si natura de acolo in miniatura este foarte frumoasa insa realizarea este insipida si nepractica. 

"The Waterless Water Garden" este inspirata de gradinile japoneze Zen

"The Waterless Water Garden" este inspirata de gradinile japoneze Zen

Am rezervat locul doi unei gradini inspirate de gradinile japoneze Zen: „The Waterless Water Garden”. Gradina ar trebui sa aiba plante, multe plante iar aici domina piatra si cimentul. Inteleg ca pe acoperisul cladirilor nu poti face gradini asa cum le faci pe pamant, conditiile nu sunt aceleasi, greutatea plantelor, pamantului si apei trebuie calculate cu atentie, insa dificultatea conditiilor nu este o scuza pentru lipsa de viziune. Gradina nu are atmosfera si imi pare foarte nepractica. Pana la urma este o gradina urata in care Tomoko Osonoe si Kei Iwata au aruncat cateva plante frumoase.

"Ace of Diamonds" a fost pentru cateva ore locul in care s-au expus diamante in valoare de 20 de milioane de lire sterline

"Ace of Diamonds" a fost pentru cateva ore locul in care s-au expus diamante in valoare de 20 de milioane de lire sterline

„Ace of Diamonds” este o gradina facuta cu un singur scop: sa atraga cat mai multa publicitate. Nu ma intelegeti gresit stiu cum functioneaza treaba in zilele noastre: ei ne ademenesc si noi cumparam. Numai ca asta merge la guma de mestecat si servicii bancare nu la gradini. Gradina este urata, lipsita de suflet, folosita in scopuri murdare. Da, asta este, florile si arbustii au fost luati dintr-o pepiniera care pun pariu ca arata mult mai bine si avea mai mult suflet decat gradina lui David Domoney.

David Domoney anul trecut cand a prezentat la Chelsea o gradina ceva mai frumoasa decat cea de anul acesta

David Domoney anul trecut cand a prezentat la Chelsea o gradina ceva mai frumoasa decat cea de anul acesta

Sunt rea? Putin imi pasa. Daca iei decizia sa te prezinti la Chelsea Flower Show trebuie sa fi gata sa fi criticat. Ce mi se pare insa de-a dreptul sfidator este ca acesta asa numita gradina a luat si o medalie, cei drept de bronz. Asta arata clar ca pana si intre membrii juriului sunt unii care inca isi mai refineaza gustul  sau care nu au nici macar acesta scuza si sunt de-a dreptul lipsiti de bun gust. Si da, dupa mine, „Ace of Diamonds”  a fost cea mai urata gradina de la Chelsea Flower Show 2010. Premiul intai este al tau David Domoney.