pur si simplu

Archive for the ‘Potager’ Category

Minunatele gradini ale englezilor fara pamant

In allotment, Anglia, floare, Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante, Potager on 19/01/2011 at 10:53

Pentru mine este foarte clar: omul nu este facut sa locuiasca la bloc. In indelungata evolutie a omenirii momentul de la aparitia orasele si pana acum nu reprezinta nici macar o clipire asa incat cred ca nu am avut vreme sa ne adaptam oraselor si regulilor lor nici de noi stiute. Cred ca suntem facuti sa traim aproape de pamant si nu la etaj, in comunitati mici si nu in vaste metropole inconjurati de oameni fara nume si fizionomie, inghititi de anonimat. Asa imi explic faptul ca atunci cand oamenii nu au un sat il inventeaza.

Un allotment aflat la periferia Londrei

Un allotment aflat la periferia Londrei

Ascunse in spatele lanturilor de case, la marginea liniilor de cale ferata sau chiar in centrul Londrei, uneori direct pe asfalt, rasar din ce in ce mai dese gradinile de legume ale englezilor fara pamant. Intr-o tara in care regina detine cele mai multe terenuri si intreaga apa, a avea macar o bucatica de pamant este un lucru extraordinar si cei mai multi dintre cei ce au sansa sa obtina de la primarii pamant apreciza darul. Pentru ca este un dar. Un teren de 10 prajini (250 de metri patrati) costa anual intre 15 si 30 de lire sterline. O paine costa in jur de o lira.

Parcelele de teren marginite de alei inguste "pavate" cu bucati de mocheta veche

Parcelele de teren marginite de alei inguste "pavate" cu bucati de mocheta veche

Allotmentul nu este o inventie britanica. In Danemarca acestor gradini li se spune kolonihave, in Olanda volkstuin, in Finlanda siirtolapuutarha, iar in Franta jardins familiaux sau jardin communautaire. In Germania unde sunt foarte populare sunt cunoscute sub numele de kleingärten, schrebergärten ori kolonie. Italienii au orti sociali, polonezii ogródki działkowe, iar portughezii hortas comunitárias. Caracterul lor difera insa dramatic de la tara la tara. Gasesc gradinile britanice intime si sarmate, iar pe cele franceze ordonate si decorative.

Aceste gradini britanice mi se par pline de personalitate si sarm

Aceste gradini britanice mi se par pline de personalitate si sarm

In Marea Britanie primariile sunt datoare, si asta mi se pare exceptional, sa asigure teren celor ce trimit cereri. Daca nu au suficient teren la dispozitie impart parcelele pe care le-au dat deja in mai multe bucati. Din acest motiv in aglomerarile urbane este foarte greu sa gasesti o parcela de dimensiunea standard de 10 prajini.

De ce 10 prajini? S-a calculat ca pentru o familie de patru persoane 250 de metri patrati sunt suficienti pentru a asigura legume si fructe tot anul. Adevarat? Orice gradinar stie ca raspunsul este: depinde cat de mult esti dispus sa muncesti, cat de bine planifici si cat de eficient esti atunci cand cultivi cei 250 de metri patrati.

Insa allotmentul britanic nu este numai locul unde cresc legume si se coc fructele. In unele locuri este permisa cresterea pasarilor (niciodata cocosi, numai gaini), sau iepurilor, iar in altele proprietarii de terenuri au dreptul sa creasca albine.  Fiecare allotment cu regulile sale.

Proprietarul acestei parcele a pastrat aleile din iarba si a pus peste pamantul sapat in toamna paie pentru a impiedica inevitabila invazie a buruienilor

Proprietarul acestei parcele a pastrat aleile din iarba si a pus peste pamantul sapat in toamna paie pentru a impiedica inevitabila invazie a buruienilor

Pentru englezi allotmentul este ceva mai mult decat o sursa de legume si fructe proapete, miere si oua. Pentru unii inseamna exercitiu fizic, posibilitatea de a intalni alti oameni si de a intra in competitie cu ei. Vara allotmentul este scena unor competitii de genul: cea mai mare rosie, sau cel mai mare praz…

Talmes-balmesul plin de farmec al allotmentului cu ale sale compostoare improvizate in permanenta pline pana la refuz

Talmes-balmesul plin de farmec al allotmentului cu ale sale compostoare improvizate in permanenta pline pana la refuz

Este o lume ciudata, plina de farmec in care barierele cad si faimoasa rezerva britanica este uitata pentru cateva ore. Mai presus de toate aceste minunate gradini sunt adevarate exercitii de imaginatie: capsunile sunt crescute in anvelope uzate, foste dusumele marginesc straturile ridicate, fasii de mocheta intinse cu fata in jos sunt solutia rapida pentru a face o alei. Orice recipient imaginabil este folosit pentru a colecta apa sau pentru a speria pasarile.  

Anvelope uzate folosite pentru crescut capsuni

Anvelope uzate folosite pentru crescut capsuni

Allotmentul este pentru englezi un refugiu si cred ca pentru cei mai multi dintre ei asigura surogatul de sat de care au nevoie. Ma gasesc de multe ori privind cu uimire la alienarea pe care orasele o nasc: cine a gandit o astfel de monstruozitate? Numai disperarea poate arunca un om normal in bratele mizeriei si anonimitatii urbane. Cea mai cumplita senzatie de claustrofobie am trait-o la New York. Nu puteam respira, nu ma puteam concentra si in orice caz niciodata fara o constrangere nu as fi putut decide sa traiesc acolo. Din pacate cred ca si la sate dinamica se schimba. Sunt oare de vina orasenii care decid sa se refugieze la sat?

O banca face din allotment un refugiu confortabil pentru englezul satul de aglomerata Londra

O banca face din allotment un refugiu confortabil pentru englezul satul de aglomerata Londra

Gradinarii de altadata

In Design, floare, Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante, Potager on 10/11/2010 at 15:30

Ce gradina vedeti cand inchideti ochii? Eu vad un potager mare, scaldat de soare, cu alei drepte de peitris marginind straturi late pline cu legume, fructe si flori frumos randuite, in linii drepte. Pamantul este negru si gras, iar pe fata lui se vede trecerea blanda a greblei. De jur imprejur este un gard viu, verde inchis, perfect tuns iar la poalele lui sunt plantati trandafiri de dulceata, musetel, salvie, marar, galbenele, un amestec parfumat si tamaduitor.

Constat ca nu mai mai intereseaza noul. Nu vreau o gradina care sa fie ultimul ragnet in materie de design, minimalista, sclifostita si fara inima, vreau o gradina veche, o gradina asa cum nu mai exista: curata, ingrijita, cu inima, cu minte, cu suflet, dar mai ales cu trecut. Ma bantuie cartile despre gradinile si gradinarii de odinioara si sub influenta unei inexplicabile nostalgii vreau imposibilul. 

Gradinile de altadata erau pline de ierburi aromatice si plante medicinale

Gradinile de altadata erau pline de ierburi aromatice si plante medicinale

Am o strangere de inima cand ma gandesc ca au existat oameni care si-au dedicat 60-70 de ani din viata pentru a face gradini pe care le-a inghitit pamantul, le-au inundat buruienile si le-au parasit oamenii. Nu a mai ramas nimic din splendorile pe care le-au gandit, modelat, trait oameni asa cum nu se mai nasc azi.

Toby Musgrave a adunat in minunata sa carte „The Head Gardeners – Forgotten Heroes of  Horticulture” povestiri despre gradinarii secolelor trecute.

Pot sa inteleg ca marile gradini ale trecutului au disparut infrante de timpuri, mode, razboaie sau prostie. Ce nu inteleg este unde au disparut gradinarii din cartea lui Musgrave?  Unde s-a rupt firul moralitatii, bunului simt si muncii de dragul muncii? Unde a disparut devotamentul, simtul datoriei, mandria pentru lucrul binefacut? Unde si cand s-a produs mutatia genetica?

Frumusetea ordonata si simpla a gradinilor de odinioara

Frumusetea ordonata si simpla a gradinilor de odinioara

In carte Musgave a documentat serios rolul esential pe care gradinarul in viata casei si a familie. Gradinarul raspundea de amenajarea gradinii de legume si flori, de cultivarea legumelor, fructelor si florilor pentru casa. Unii gradinari realizau si aranjamentele florale pentru casa, iar marile minti ale istorie gradinaritului au mai facut ceva pe deasupra: au obtinut noi hibrizi de legume, fructe si flori.

Oameni educati, inteligenti, priceputi, platiti foarte prost si majoritatea traind in conditii mizere, au facut acum cateva sute de ani minuni care si azi ni se par imposibile.

Echinacea purpurea a fost cultivata de gradinarii secolului trecut atat pentru frumusetea ei cat si pentru proprietatile ei tamaduitoare

Echinacea purpurea a fost cultivata de gradinarii secolului trecut atat pentru frumusetea ei cat si pentru proprietatile ei tamaduitoare

Intr-un articol din revista „The Gardeners’ Chronicle” aparut in 1841 se spunea ca un gradinar si asistentul sau munceau o gradina de legume si fructe de 4.054 de metri patrati, aveau grija de 502 metri de pomi fructiferi ale caror coroane trebuiau sa fie frumos tunse si ale caror ramuri trebuiau sa imbrace peretii calzi de piatra ai gradinii de legume.

Cei doi mai aveau in grija 35 de metri patrati de vie, 1.200 de ghivece cu tot felul de plante si 1 hectar acoperit cu peluza si tufisuri decorative care trebuiau tunse cu precizie si stiinta.

Si toate astea in 1841 cand nu existau masini de tuns iarba, sisteme automate de stropit…

Doi oameni, prost platiti, prost hraniti, prost imbracati, care locuiau in conditii mai mult decat mizere, care munceau de luni pana sambata de la 6 dimineata la 6 seara cu numai o ora pauza pentru micul dejun si pranz. Atunci cand insa sezonul era in toi gradinarul isi incepea ziua la 4 dimineata. Iar in tot acest timp gradinarii astia faceau minuni.

Gradinarii secolelor trecute stapaneau secretele cultivatului legumelor si fructelor in sere

Gradinarii secolelor trecute stapaneau secretele cultivatului legumelor si fructelor in sere

In 1895 Thomas Owen, gradinarul domeniului regal de la Frogmore, a produs pe langa cantitati impresionante de mere, pere, capsuni, zmeura, coacaze etc, 1.815 kg de struguri, 6.240 de piersici,  2.640 de nectarine, 2.160 de caise, 400 de pepeni si 239 de ananasi.

In Marea Britanie unde clima nu permitea nici macar cultura strugurelui, unde si astazi piersicile, caisele, nectarinele, pepenii sunt fructe de import. Ca sa nu mai vorbim de ananas considerat de nobilii englezi ai secolelor XVIII si XIX cel mai fruct dintre toate fructele.

Gradinarii trebuiau sa asigure legume, fructe si flori pentru casa tot anul

Gradinarii trebuiau sa asigure legume, fructe si flori pentru casa tot anul

Si mai este in cartea lui Musgrave o o povestire incredibila. Intre 3 mai si 13 mai 1926 in Marea Britanie a fost greva generala. In aceste 10 zile posta a refuzat sa primeasca colete mari.

Gradinarii erau responsabili ca atunci cand cei in solda carora lucrau plecau undeva in tara, cu o zi inainte ca ei sa ajunga la destinatie, sa ajunga fructele si legumele din gradina lor.

Gradinarii trebuiau sa ambaleze cu grija fiecare fruct in parte, de cele mai multe ori totul era invelit in bumbac, apoi in hartie si in final in cutii de carton.

Insa in cele 10 zile gradinarul baronului Penrhyn nu a putut trimite rosiile pe care baronul le astepta intr-o singura cutie. Asa ca le-a trimis  una cate una. Le-a invelit in bumbac, le-a ambalat in cutii mici de carton si le-a expediat. Una cate una!

Gradinarii de altadata au obtinut unele dintre soirile de legume pe care continuam sa le cultivam in gradinile noastre

Gradinarii de altadata au obtinut unele dintre soirile de legume pe care continuam sa le cultivam in gradinile noastre

In 1857 Robert Fish scria in revista „The Cottage Gardener and Country Gentlemen”: „the first duty of a gardener is to provide his employer’s table with plenty of good-flavoured vegetables; the second importance is plenty of good fruit; and the third is an abundance of beautiful flowers to crown the whole.”

Gradinarul de altadata nu era insa intimidat de toata aceasta lista. Incet, cu rabdare si munca cata sa ajuga si generatiilor de astazi, culegea munti de fructe, legume si flori. Va rog sa imi spuneti unde este gradinarul de altadata? Se mai nasc astfel de oameni sau este momentul sa abandonez orice speranta?

Gradinar fara gradina

In Anglia, floare, Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante, Potager on 26/09/2010 at 13:41

Cred ca toti am inceput asa: cu un ghiveci. Eu am inceput cu un ghiveci de pamant vopsit in galben parca pictat de mana unui copil cu margarete: o bulina portocalie in mijloc si petale albe pe margine.

”A Garden Party to Make a Difference” - o roaba plina cu fragi

”A Garden Party to Make a Difference” - o roaba plina cu fragi

Ghiveciul era crapat, avea buza ciobita intr-un loc. Era capatat. A stat cativa ani de zile pe margine chiuvetei de la bucatarie – cel mai insorit loc. Am crescut in el patrunjel si cati ani am schimbat constant plantele semanand altele.

O veche fereastra transformata intr-o mica sera care va proteja plantele mai plapande peste iarna

O veche fereastra transformata intr-o mica sera care va proteja plantele mai plapande peste iarna

Tundeam frunzele regulat si le puneam in salata si supa si mancare si nimic nu mirosea sau avea un gust atat de ca atunci cand puneam cateva frunze proaspete . Cand am plecat din garsoniera am luat cu mine ghiveciul ca pe un memento al primei mele gradini.

Fasole fava si ierburi aromatice crescute in cutii de conserva

Fasole fava si ierburi aromatice crescute in cutii de conserva

Cand am avut prima mea gradina eram deja gradinar pentru ca teama de a semana si ingriji o planta disparuse dupa ce ingrijisem patrunjelul din ghiveci.

Ma trezesc de multe ori scriind despre gradini vaste si realizez ca pot lasa impresia ca toate aceste sunt singurele posibilitati sau idealul atunci cand este pasionat de plante si gradini.

Ghimbir crescut intr-un vechi fisier metalic

Ghimbir crescut intr-un vechi fisier metalic

Gradina poate fi, si probabil de cele mai multe ori este, un ghiveci sau mai multe ghivece. Chiar avand o gradina nu am abandonat ghivecele si acum, in apropierea iernii, ele devin cu atat mai importante. Am avut tot anul si sper sa am o buna parte din toamna si poate chiar in iarna (depinde intotdeauna de iarna) salata si ierburi aromatice in ghivece.

Ierburi aromatice crescute in jumatati de sticle de plastic aranjate intr-un sistem de irigatie care foloseste apa scursa de pe acoperis

Ierburi aromatice crescute in jumatati de sticle de plastic aranjate intr-un sistem de irigatie care foloseste apa scursa de pe acoperis

Ardeii iuti sunt in continuare pe pervaz copti si gata sa faca minuni in bucatarie si pentru ca vreau sa am busuioc in iarna asta pentru paste si pesto ghivecele sunt de saptamana trecuta in casa pe pervaz – este anotimpul in care descopar ca am prea putine ferestre.

Butoaie de metal taiate in doua si pubele de gunoi in care cresc rosii, lavanda si fasole

Butoaie de metal taiate in doua si pubele de gunoi in care cresc rosii, lavanda si fasole

Insa vizitand gradina Printului Charles si expozitia organizata pentru a incuraja reciclarea, am realizat ca nu am avut prea multa imaginatie in privinta felului in care am cultivat si cultiv legumele in ghivece. ”A Garden Party to Make a Difference” mi-a deschis ochii asupra unor infinite posibilitati de a creste legume si fructe fara sa am nevoie sa cumpar ghivece. Tot ce trebuie sa fac este sa nu arunc sticlele de plastic, conservele sau chiar mobila si cizme de cauciuc stricate.

O chiuveta metalica in care sunt crescute panselute si lavanda

O chiuveta metalica in care sunt crescute panselute si lavanda

Mesajul pe care Printul Charles a vrut sa il transmita imi pare atat de simplu si de bun simt in aceste vremuri in care orice banut conteaza incat nu vad de ce de acum incolo nu voi incerca sa il pun in aplicare.

Am pastrat primul meu ghiveci multa vreme pana cand intr-un moment de neatentie l-am spart.

O cada in care sunt crescute plante acvatice. Apa este atat de importanta in gradina de legume sau in cea de flori

O cada in care sunt crescute plante acvatice. Apa este atat de importanta in gradina de legume sau in cea de flori

Ce nu am pierdut odata cu cioburile este senzatie de fericire pe care mi-a adus-o atunci cand am vazut pentru prima oara  varfuri verzi itindu-se din pamant. Datorez ghiveciului cu margarete dragostea mea pentru gradinarit si gradini.

Printul Charles si gradinarul

In Anglia, Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante, Potager on 22/09/2010 at 13:14

Toti gradinarii sunt la fel. Saptamana trecuta am descoperit ca cei princiari sunt tot atat de greu de oprit cand incep sa vorbesca despre gradina si mai ales despre problemele gradinii ca noi toti ceilalti gradinari. 

Vizitand gradina Printului Charles de la resedinta sa londoneza am vazut un singur om venit acolo cu treaba: gradinarul Printului Charles.

La marginea peluzei, special construita astfel incat sa formeze o panta in secolul al XVII-lea, gradinarul printului ajusta iarba proaspat tunsa cu o foarfeca lunga si grebla invizibilele capete de iarba care ar mai fi ramas ascunse in peria deasa si verde.     

Gradinarul Printului Charles

Gradinarul Printului Charles

Totul arata imaculat, iar exercitiului lui parea al unui nebun. M-am apropiat si mi-a zambit asa ca am indraznit sa ii spun foarte politicos ca totul arata minunat. Atat i-a trebuit!

„Ah, nu”, imi zice, „totul trebuie sa fie perfect!” Nu avea sens sa intru intr-o discutia despre cat de realizabila este perfectiunea (abia il intalnisem si nu avea sens sa incep cu o veste proasta)  iar el nici macar nu mi-a lasat timp sa il consolez.

„Este tare greu aici, imi spune. Ai vazut gradina de legume?”

„Este atat de greu sa crestem ceva acolo. Umbra este atat de deasa si veveritele distrug tot ce gasesc. Mai sunt si o gramada de porumbei care au ciugulit rosiile. Cum se inrosea una, cum o inhatau.”

Peluza cu a sa bordura invizibila de otel, verde si perfect tunsa

Peluza cu a sa bordura invizibila de otel, verde si perfect tunsa

Barbat de vreo 40-45 de ani cu ochi limpezi foarte albastri, era gata sa imi detalieze toate necazurile pe care le avea cu o sinceritate pe care numai gradinarii o au.

„Stii, imi spune, am cerut primariei sa aprobe sa taiam cativa copaci ca sa avem un pic de soare pentru legume, insa astia de la primarie nici macar nu vor sa auda de asa ceva.”

Asta nici nu ma mira. Unele dintre exemplarele de la  Clarence House au venerabile varste si sunt protejate. Spre exemplu, in gradina exista doi platani care au peste 180 de ani. Este insa atat de imbucurator cand o primarie poate sa spune nu unui Print. 

Gradina de legume a Printului este o adevarata provocare pentru gradinarul sau

Gradina de legume a Printului este o adevarata provocare pentru gradinarul sau

Gradina Printului are insa si alte neajunsuri. Dincolo de gardurile de caramida care o inconjoara este marele bulevard The Mall intens circulat zi si noapte. Nici o bariera nu poate reduce zgomotul constant al motoarelor.

In plus, din loc, in loc, gradina are numai o pojghita de sol pentru ca pe sub ea exista, ca in majoritatea capitalelor civilizate ale lumii, parcari subterane.

Salata, fasole, ierburi aromatice, toate amenintate de veverite si tinute departe de soare de umbra copacilor desi

Salata, fasole, ierburi aromatice, toate amenintate de veverite si tinute departe de soare de umbra copacilor desi

L-am intrebat pe gradinar ce face in conditiile astea? Ce merge si ce nu?

„Trebuie sa cultivam rosiile in ghivece. Le punem pe langa fatada cladirii acolo unde bate soarele si, imi zice un suras fermecator insa amar, unde le ciugulesc porumbeii. Dar gradina, asa cum este ea produce fasole – acum suntem la a treia recolta din anul asta, salata, spanac, varza si ceva mazare.”

„Toate legumele sunt destinate bucatariei si sunt mancate de printul, familia sa si diversii lor invitati. Si tot ce vezi aici este crescut prin metode biologice asa ca protejam legumele de veverite acoperind cu plasa de sarma straturile, folosim insecticite pe baza de usturoi si plivim buruienilor sau le distrugem cu ajutorul tortelor, niciodata cu ierbicide.”

Vechea fantana arteziana din care tasnesc acum numai plante cu flori albastre

Vechea fantana arteziana din care tasnesc acum numai plante cu flori albastre

Printul nu risipeste nici apa. Vechea fantana arteziana este acum plantata cu flori albastre care imita apa saltand vesela in jgheaburile rotunde de piatra.

Conversatia mea cu gradinarul a atras si alti vizitatori. Doua doamne au intervenit cerand numele soiurilor de morcovi si de fasole cultivati in gradina de legume. 

„Morcovii sunt soiul Flyaway”, le-a raspuns gradinarul. „Iar fasolea cultivata este si englezeasca, ce foarte inalta si crescuta pe aracii inalti de 2 metri, si frantuzeasca, ceva mai mica si mai rara.”

Masivele ghivece de plumb in mijlocul carora troneaza magnolii cu frunze lucioase

Masivele ghivece de plumb in mijlocul carora troneaza magnolii cu frunze lucioase

„Printul Charles este un gradinar adevarat”, a mai apucat sa imi spuna cu mandrie gradinarul de la Clarence House asaltat acum de tot mai multi vizitatori.

„Atunci cand are vreme poate fi gasit in genunchi in gradina curatand buruieni sau plantand.”

Printul este binecunoscut pentru pasiunea sa pentru gradinarit. Se stie deasemenea ca in gradinile sale face compost, nu foloseste niciodata chimicale si cultiva multe dintre soiurile de legume, fructe si flori pe cale de disparitie pentru a le pastra pentru generatiile viitoare. 

A fost un privilegiu sa pot vizita gradina Printului cu ale sale straturi de flori si alei vechi de secole.

Chiar daca gradina imi va ramane mereu straina ca un urias parc la care nici un gradinar de rand si in toate mintile nu poate aspira, conversatia cu gradinarul Printului mi-a confirmat ca in gradina, printii, amatorii si  profesionistii se confruntam cu aceleasi probleme.

Salata si incarcerarea de o vara

In Gradina, gradina de legume, Gradini, Potager on 18/07/2010 at 13:26

Stiu ca la iarna voi regreta serile astea tarzii petrecute udand salata. Insa in stratul de salata ma simt la fel de lipsita de alternative ca prizonierii bulgari din „Cronica de familie” a lui Petru Dumitriu. Udatul este o indatorire zilnica care nu poate fi de scurta durata pentru ca insetatele frunze cer multa apa iar daca nu primesc suficienta se razbuna. Vara sunt prizoniera salatei.

Apa racoreste aerul si frunzele crete ale salatelor

Apa racoreste aerul si frunzele crete ale salatelor

Salata este gata sa fie generoasa daca esti generos. Apa este singurul lucru de care au nevoie fragedele frunze pentru a ramane fragede. Fara apa frunzele devin amare si moi, lipsite de viata. Cu apa, rozetele de un verde crud, raman proaspete si crocante.

Delicioase flori verzi de frunze incretite pe margini, inviorate de apa rece

Delicioase flori verzi de frunze incretite pe margini, inviorate de apa rece

Sunt un gradinar pretentios, iar salata nu face exceptie. De-a lungul timpului am cultivat diverse soiuri de salata si am ajuns la concluzia ca este mai putin important soiul pe care il alegi, este insa foarte important cate soiuri alegi. Salata din gradina nu poate fi numai de un fel. Nu este un simplu capriciu fiecare soi are un gust si o textura a sa, iar impreuna fac cel mai bun castron de salata pe care l-am mancat in viata mea.

Splendida salata "Merveille de Quatre Saisons": culoare, textura si gust

Splendida salata "Merveille de Quatre Saisons": culoare, textura si gust

In afara ratiunilor culinare am si un alt motiv foarte superficial in alegerea salatelor pe care le cultiv: cel estetic. Am in gradina salate de un verde deschis, salate smarald, salate in doua culori asa cum este minunata „Merveille de Quatre Saisons”. Insa nici una dintre salatele din gradina nu arata atat de teatral ca salata „Solix”. Intunecata si misterioasa, cu frunze ciufulite, „Solix” este plina de drama si de gust. O adevarata descoperire. Toate aceste frunze texturate si colorate dau gradinii mele de legume o nota foarte decorativa.

"Solix" cu frunzele sale inchise la culoare este in centrul atentiei in stratul de salata

"Solix" cu frunzele sale inchise la culoare este in centrul atentiei in stratul de salata

Ghilotinate, capetele grele ale salatelor devin delicioase si spectaculoase pranzuri si cine. Vara aceasta am combinat frunzele tuturor salatelor din gradina in gigantice boluri peste care am turnat racoritoare vinegrete de zeama de lamaie si ulei de masline sau vinegrete de otet balsamic si ulei de floarea soarelui. La salatele cu otet balsamic presar numai putin parmezan care tine loc de sare si de friptura. Salatele cu zeama de lamaie sunt singura garnitura pe care o vreau la carnea fripta la gratar. Vara mea are mirosul pamantului reavan si gustul frunzelor de salata. Vara sunt prizoniera salatei.

O lunga lista si o noua gradina

In floare, Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante, Potager on 26/06/2010 at 14:13

Am o vacanta de doua saptamani si planuri mari. Foarte mari. Dar pentru ca nu vreau sa ma abat de la drum, si va rog sa ma credeti sunt usor de distras, am facut o lista.

Am apucat o coala de hartie si un pix si jumatate de ora mai tarziu as mai fi avut nevoie de un nou top de hartie. Da, am multa treaba.

Allium in gradina care foarte curand va deveni noul meu proiect

Allium in gradina care foarte curand va deveni noul meu proiect

Atat de multa incat nu pot face absolut nimic. Nu stiu de unde sa incep.

Gradinaritul pe care il fac in fiecare zi, sau la sfarsit de saptamana este foarte simplu: fac numai ce este cu adevarat urgent. Toate treburile care pot astepta ajung pe lista mentala a vacantei. Numai ca nimeni nu are o vacanta atat de lunga. Iar eu descopar cu jale ca lista pentru vacanta are nevoie de o alta lista. Din pacate pe ea scrie: pentru la anu’.

Asa e viata in gradina, ce nu poti face anul asta la vreme, nu mai poate fi facut decat anul viitor. Natura este neiertatoare si daca anul acesta rosiile nu au iesit nu mai poti face nimic.

Si apoi mai este ceva. As vrea sa mut multe din plantele sadite aiurea de-a lungul timpului insa pentru aceasta treaba acum este prea devreme. Lista, titlu: de facut la toamna-iarna.

Sunt acel gen de gradinar care iubeste lopata si sapa. Sunt foarte departe de idealul meu de fiinta delicata care trece ca o boare prin gradina cu o foarfeca si umple cosuri de flori.

Tufa de cimbrisor pe care trebuie sa o mut ca sa pot sapa aleile

Tufa de cimbrisor pe care trebuie sa o mut ca sa pot sapa aleile

Cand eu trec prin gradina se vede foarte clar: tarnacopul, lopata si sapa zac obosite abia tragandu-si sufletul. Si le asteapta vremuri si mai grele pentru ca in toamna asta incep o noua gradina.

Veti spune ca cele pe care le am acum sunt suficiente si toti cei ce ma cunosc spun acelasi lucru. Am prieteni gata inarmati cu lanturi si lacate.

Insa eu sunt inainte de orice inconstienta. Am in minte, dar mai presus de toate in inima, o gradina, una care nu imi da pace de ceva vreme. Iar toamna asta este vremea ei. O simt.

Sa ne intelegem, gradina exista acum (si orice om in toate mintile ar lasa lucrurile asa cum sunt acum). Gradina este acum un loc plantat cu cartofi si fasole si capsuni si niste vechi, nepretuite tufe de trandafir pe care le-am mostenit de la batranul gradinar caruia i-am luat locul.

Unul dintre batranii trandafiri care, sper din tot sufletul, va supravietui nesabuitei mutari

Unul dintre batranii trandafiri care, sper din tot sufletul, va supravietui nesabuitei mutari

In plus in ultimii ani am adaugat plantelor pe care el le avea: cimbru, gladiole, o tufa de salvie, narcise, allium, patrunjel si marar, cervil si hrean. Si da, stiu ca voi avea noroc daca voi putea muta hreanul fara consecinte ulterioare.

Ca orice gradinar plantez florile inainte sa am gradina. Iar acum seman o parte din florile care vor ajunge acolo la primavara.

Bucata asta de pamant aproape patrata inconjurata pe doua laturi de un gard de tuia bine intretinut va avea doua banci (ar fi mai corect daca as spune o banca si un scaun) doua alei in cruce la intersectia carora va sta un ochi rotund de apa.

Toate cele patru straturi cu flori vor fi marginite cu Buxus sempervirens tuns scurt. Pe hartie sunt cateva randuri, in gradina insa vor fi saptamani de munca. Aud zornait de lanturi si stiu ca ar trebui sa spun acum clar si raspicat ca este prea mult si sa renunt insa numai cand ma gandesc la gradina asta, vie numai in mintea mea, imi bate inima foarte tare.

O gradina potager undeva in Normandia

In Franta, Gradina, gradina de legume, Gradini, plante, Potager on 14/06/2010 at 13:44

Stiu ca pana acum articolele din acest blog au fost despre gradini extravagante proiectate de arhitecti si designeri, gradini pe care nu ni le putem permite, simandicoase, sclifosite, foarte frumoase dar atat de greu de intretinut. Ca si la oameni, gradinile au nevoie de trecut si suflet. Asa cum nu cred ca banii si un “gust cultivat” sunt de ajuns pentru a crea o gradina refuz sa cred ca cele mai frumoase gradini se gasesc in marile orase.

O gradina potager in Normandia in vara anului trecut

O gradina potager in Normandia in vara anului trecut

Am trecut de multe ori pe langa acest potager din Normadia, Franta, undeva aproape de Mont Saint-Michel. Gradina pare facut de o singura mana, gandit de o singura minte. In fapt in acesta gradina de legume, fructe si flori muncesc 10 gradinari amatori, barbati iesiti la pensie, toti peste 65 de ani. Simti in gradina rabdarea mainilor lor. Liniile perfecte, precizia matematica a distantei dintre salate si cepe si fasole.

Nu este nimic grabit si decorativ de dragul decorului

Nu este nimic grabit si decorativ de dragul decorului

In spatele liniilor precise citesti barbatul ajuns la maturitate care stie ce vrea si are rabdare sa astepte ca acel ceva sa se intample. Nu este nimic grabit si nimic decorativ de dragul decorului. Totul este ritmic, eficient. Precis. Stii ca in fiecare dimineata gradinarul se trezeste la aceeasi ora, aceeasi de 40 de ani, bea o cafea cu lapte si mananca un colt de bagheta cu unt sarat. Inmoaie tartina in cana cu gura larga, ciobita in cateva locuri, o cana din portelan gros ramasa fara toarta, de o culoare incerta cu un desen sters, palid pe care nu il mai poti ghici.

Gandurile lui au framantat pamantul care este fin ca o plaja de nisip

Gandurile lui au framantat pamantul care este fin ca o plaja de nisip

Painea o cumpara de la acelasi boulanger de la care cumpara si tatal lui, in pravalia caruia merge la aceeasi ora in aceleasi zile. Brutarul are pregatite pentru el trei baghete albe si o paine fara sare pentru sotie toate mai putin „bronzate” pentru ca stie ca asa ii plac batranului gradinar. De aici trece pe la bar-tabac unde bea o cafea si sporovaieste cu Victor sau Noel despre vreme sau pretul laptelui si il barfesc pe Guy sau Rene care vrea sa cumpere sau sa vanda o bucata de teren sau o vaca.

Potager-ul la sfarsitul lui aprilie anul acesta

Potager-ul la sfarsitul lui aprilie anul acesta

Tot ce face de ani de zile, de cand s-a nascut este acolo in gradina. Gandurile lui au framantat pamantul care este fin ca o plaja de nisip. Cu fiecare gand pamantul a devenit mai fecund, cu fiecare an varietatile de salate si mazare si fasole s-au restrans, iar momentul cand le planteaza si recolteaza este din ce in ce mai bine ales. Cu o economie de gesturi dobandita in timp barbatul intelege plantele si vremea si gradina tot mai bine. Vreau sa ajung ca acest batran gradinar.

Promisiunea gradinilor ce vor veni

In Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante, Potager on 13/06/2010 at 13:41

Inceputul lui iunie este in fiecare an o mare surpriza. Gradina este inca un spatiu inceput si neterminat, randurile de cartofi inca sarace in frunze si asteptand flori, mararul numai cativa centimetri in inaltime, labartat, fragil, in care nu ghicesti tulpina inalta, eleganta, albastru-verzuie ce va veni. In copaci ciresele atarna verzi si marunte, corcoduse inghesuite in ciorchini insa fara placerea acra a unei corcoduse necoapte.

Promisiunea dulcetii ce va veni

Promisiunea dulcetii ce va veni

Gradina de legume asteapta companie. Este nevorbita. Langa randurile de rosii si ceapa, vara arde gratarul si se raceste vinul. Pana atunci brocoliul trebuie sa ma cresca.

Anul acesta am decis sa demarez cateva experimente. Primul este sa cresc anghinare. Stiu, stiu, trebuie sa astept cativa ani (2-3) pana voi putea manca bobocii, aratand ca niste fructe preistorice, dragoni cu solzi verzi si gust divin. Tot anul acesta am plantat pentru prima oara brocoli.

O mica planta de ardei iute se pregateste pentru flori si fructe

O mica planta de ardei iute se pregateste pentru flori si fructe

 Dar cele mai interesante experimente pentru mine sunt: busuioc pe care l-am plantat pentru prima data in gradina (pana acum locul lui era pe pervazul din bucatarie) si bob sau fasole fava.

Busuiocul este „Sweet Genovese” pe care il folosesc de 3 ani la pastele cu sos de rosii si crevetii in sos picant. Este foarte parfumat si are frunzele mari si lucioase cu un gust delicios.

Semintele de busuioc "Sweet Genovese" au rasarit greu dar vor ajunge plante inalte pline de frunze lucioase si parfumate

Semintele de busuioc "Sweet Genovese" au rasarit greu dar vor ajunge plante inalte pline de frunze lucioase si parfumate

Bobul sau fasolea fava este o descoperire pe care am facut-o intr-un restaurant libanez din Paris sub forma ei verde, proaspata intr-o salata pe care vreau sa o fac la prima mea recolta din anul acesta. Salata era foarte simpla: fasolea este curatata, oparita, si curatata de pielita care inconjoara boabele verzi, bucatele mici de telemea, menta proaspata tocata marunt, totul amestecat cu cateva linguri de vinegreta facuta din zeama de lamaie si ulei de masline extravirgin.

Acum in gradina mea cresc 10 plante de bob sau fasole fava pline de flori

Acum in gradina mea cresc 10 plante de bob sau fasole fava pline de flori

O alta mancare de bob care m-a determinat sa caut semintele si sa le plantez anul acesta in gradina a venit din regiunea Puglia, Italia. De data asta fasolea este uscata si dupa ce este fiarta are aparenta fasolei noastre batute si un gust divin.

Voi continua sa plantez tot felul de seminte. Nu ma intereseaza sa raman la 1-2 sortimente de rosii, salata, ardei, varza, ceapa. Vreau sa experimentez. Sa ma bucur de plante, de descoperirea de noi gusturi si culori. Anul asta am plantat clasicele rosii „Inima de bou” si „Lemon Boy”  – o rosie de un galben stralucitor, foarte dulce, carnoasa, superba. Am mai incercat „Inima de bou” si niciodata nu m-a tradat. Asa ca am o varianta sigura si o mica aventura cu ochiosul „Lemon Boy”.