pur si simplu

O banca in viata si in gradina mea

In floare, Flori, Gradina, Gradini, plante on 06/08/2010 at 12:59

In filmele rusesti inainte de a pleca la drum Aliosha, Sasha sau Natasha se aseaza pe valiza sau pe un scaun, numai pentru cateva secunde, inainte de a pleca la drum. Momentul acesta de respiro este ce imi lipseste acum. Un moment in care sa trag cu putere aer in piept si sa imi adun gandurile ca sa am curajul de a lua drumul si viata in picioare.

O banca la umbra inconjurata de flori

O banca la umbra inconjurata de flori

 Nimic nu imi evoca mai bine intelepciunea gestului calm, negrabit de irationala si vulcanica minte, ca imaginea unei banci intr-o gradina.

Am fost intotdeauna femeia care si-a dorit sa fie salvata, sa gaseasca un suflet generos si puternic care sa o poarte departe de griji si necazuri. Dau vina pe povestile din copilarie in care printul salveaza printesa din ghearele balaurului. 

Banca este un compromis cu care eu, maturizata, satula de printi neputinciosi sau prea zelosi, sunt fericita sa raman pana la adanci batraneti.

Un loc la umbra, confortabil si linistit, in mijlocul gradinii, in mijlocul naturii

Un loc la umbra, confortabil si linistit, in mijlocul gradinii, in mijlocul naturii

Ce lipseste din gradina mea? O banca. Cu picioare de fonta si spatar cald din scanduri de lemn. O banca pe care sa te intinzi cand esti toropit de caldura verii si pe care sa poti adormi. Niciodata nu m-am trezit mai fericita ca dupa un somn afara, la umbra ciresului. Poti intelege de ce vara taranii dormeau in pridvor.

 Asta vreau, o banca. Un loc care sa ma lase sa fiu eu, asa cum sunt, cu defectele si starile mele de tristete, irationala si meticuloasa, rascolita de bucurii inexplicabile si de taceri. Un loc care sa pastreze tacerea, sa imi tina spatele drept, cald, sa imi potoleasca suflarea prea grabita.

"The Children's Society Garden" la Chesea Flower Show 2010

"The Children's Society Garden" la Chesea Flower Show 2010

Sunt intr-un momentul de rascruce in care tot ce ma inconjoara ma dezgusta si sperie.

Stiu ca unul dintre defectele mele este fuga, ma ascund in spatele florilor si imi infund mainile adanc in pamantul gradinii de teama ca lumea asta, in care nu ma mai regasesc, ma va gasi. 

Un vechi scaun de gradina frantuzesc la Chelsea Flower Show 2010

Un vechi scaun de gradina frantuzesc la Chelsea Flower Show 2010

Sper ca o banca asezata sub iasomie ma va opri din goana, sper sa ma pot baza pe spatarul ei solid cand vantul absurditatii si urii va mai sufla asupra mea.

Vreau o banca in viata si in gradina mea.

  1. M-au izbit prima data randurile astea.
    N-am stiut cum sa reactionez, asa ca am iesit tiptil, parca sa nu ma fac simtita.
    Dar m-au urmarit.
    Pentru ca acum tocmai invat sa stau pe banca din mijlocul gradinii.Invat sa ma ascult . Sa ma plac. Sa nu ma mai cert.Sa nu ma mai vad prin ochii altor printi si printese…
    Ciudat, citindu-ti paginile,cateodata am senzatia ca esti o alta reformulare a mea. Mai tanara, mai serioasa, mai putin dispusa sa se ascunda dupa ghidusenii.
    Cateodata.

    • Ma regasesc din ce in ce mai des cautand explicatii. Ce ma izbeste este ca cineva ca mine este dispus sa isi puna gandurile pe tava asa. Sunt speriata si in acelasi timp atat de fericita ca am gasit un loc in care sa spun ce simt fara teama de a fi ridiculizata sau analizata. Ma bucur ca nu sunt singura draga Laura si ca te regasesti, fie si numai in parte, in ce scriu. Asta ma face sa ma simt mai putin izolata si ceva mai normala.

  2. Din lume de undeva… dintr-un loc in care eu am ajuns fugind de un prezent urat si cautand cu disperare amintirea unor vremuri arhaice, linistite, a unor oameni buni si frumosi precum bunicul din Dumbrava minunata … iti trimit o imbratisare virtuala si te declar „sora mea intru gandire”. Sigur, mai invatata, mai eleganta, mai frumoasa…

    Si eu ma bucur ca te-am gasit…

    • De ce? De ce trebuie sa fugim? Este dureros ca „prezentul urat” face din noi niste fugari. Tematori, amari, tristi, mereu in garda. Cand a incetat lumea sa fie generoasa si buna? Si intreb iar: de ce? Am dat vina pe blestemata revolutie, pe goana dupa bani si tragicul interes pentru viata privata a unora sau altora. Am invinuit presa si setea ei de a vinde aruncand pe prima pagina trupuri si minti goale sau pe ecranul televizorului cu tragediile prezentate in detalii indecente. Am invinuit presa de exploatare emotionala. Cred insa ca suntem vinovati numai noi. Este adevarat ca suna ca un cliseu golit de continut dar eu chiar cred ca daca fiecare dintre noi este in fiecare zi bun, generos, cinstit, daca barfim mai putin si ne pasa mai putin de ce face vecinul, un pic cate un pic lumea din jurul nostru se schimba. Cel putin una dintre tragediile prin care am trecut ar fi putut fi evitata daca cineva ar fi fost cinstit si bun. Cati sunt ca mine? Imi imaginez ca nu sunt singura victima. Draga mea Ilinca iti urez sa gasesti Dumbrava minunata, iti urez sa intalnesti oameni buni. Te imbratisez cu mult drag si ma bucur ca ne-am gasit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: