pur si simplu

Eternele gradini

In Coutances, floare, Flori, Franta, Gradina, Gradini, plante, Stiluri de gradini on 29/07/2010 at 13:03

Gradinile mor odata cu gradinarii care le-au nascut. Cand trupul gradinarului devine prea neputincios, gradina incepe si ea o noua etapa, un declin dureros. Ea se stinge cu gradinarul chiar daca pe locul ei vor mai ramane plantele.

Casa si gradina in care a copilarit Christian Dior

Casa si gradina in care a copilarit Christian Dior

Am mostenit gradina mea si indiferent cat de mult as vrea sa pastrez tot ceea ce a facut cel de dinainte mea, ce a gandit el, gradina nu ma lasa. Felul meu de a ingriji plantele, inevitabilele victime ale iernilor geroase sau verilor secetoase schimba gradina pe care am mostenit-o in fiecare an.

Gradina stie ca are un nou stapan si din cand in cand se revolta. Este tragic dar multe din florile lasate de batranul gradinar s-au dus odata cu el. Nu stiu sa le ingrijesc asa cum o facea el si ele prefera moartea decat sa incapa pe mainile mele. Nu le tratez rau este ci pur si simplu ele au fost obisnuite cu un alt regim. Ii vedeti pe batranii care au trait cea mai mare parte a vietii lor in comunism? Vedeti cat de greu este pentru ei sa se adapteze vremilor pe care le traim? Asta se intampla si cu florile mele.    

Gradina botanica din Coutances, Normandia, Franta

Gradina botanica din Coutances, Normandia, Franta

Vazand acesta transformare care are loc sub ochii mei admir cand munca altora ramane si este pastrata aproape exact asa cum era in vremea in care gradinarii traiau.

Gradina lui Christian Dior din Granville este aproape neatinsa de cand mama lui a inceput sa planteze primele seminte in 1905. Multe din plantele ingrijite de Dior si mama sa mai sunt inca acolo.

Gradinari mai importanti sau mai putin importanti, vizionari, visatori, bogati sau saraci au construit acesta gradina din secolul al XVII-lea pana acum

Gradinari mai importanti sau mai putin importanti, vizionari, visatori, bogati sau saraci au construit acesta gradina din secolul al XVII-lea pana acum

Iar asta este un exemplu mai elocvent: pe locul pe care este acum Le Jardin des Plantes de Coutances a existat o gradina inca din secolul al XVII-lea, înca din 1675.

În ianuarie 1852 acesta gradina botanica din Coutances, Normandia, Franta a devenit un parc al oraşului in care francezii din zona, iubitori de plante sau interesati in cultivarea plantelor medicinale, erau liberi sa se plimbe.

Gradina este inca acolo iar eu am avut bucuria sa ma plimb pe aleile pe care se plimba iubitori ai naturii de  mai bine de 300 de ani.

Multi dintre copacii din Le Jardin des Plantes din Coutances sunt monumente ale naturii, exemplare unice prin varsta lor

Multi dintre copacii din Le Jardin des Plantes din Coutances sunt monumente ale naturii, exemplare unice prin varsta lor

In Le Jardin des Plantes de Coutances exista inca o parte din copacii plantati cu cateva sute de ani in urma. Sunt arbori batrani, splendide specimene pe care nu le poti vedea in alta parte. Sigur gradina a trecut prin nenumarate incercari: furtuni napraznice (ultima in 1999 a fost devastatoare), diferiti proprietari, razboaie si crize de tot felul. 

Toata aceasta lunga istorie, toti proprietarii care s-au succedat au facut din acesta gradina ce este acum: un loc special cu arbori ale caror trunchiuri nu le poti cuprinde cu bratele, cu straturi lungi plantate cu atentie si intretinute meticulos, un loc care merita vizitat.

O lunga alee plantata cu flori in Le Jardin des Plantes din Coutances perfecta pentru o scurta plimbare

O lunga alee plantata cu flori in Le Jardin des Plantes din Coutances perfecta pentru o scurta plimbare

Timpul nu sta in loc. O gradina fara mana, mintea si sufletul gradinarului este rapid napadita de buruieni, dispare in bratele naturii dezlantuite. Inima care a batut pana atunci s-a stins, si cu ea, gradina. Exista insa si gradini norocoase iar Le Jardin des Plantes de Coutances este una dintre ele.

Privesc gradina mea cu inima stransa si stiu ca nu va ramane asa cum este acum. Este imprefecta dar este munca de o viata a gradinarului de dinaintea mea si munca mea. Vreau sa o pastrez si stiu ca atata vreme cat voi fi capabila sa tin o sapa in mana o voi apara de declin, de uitare. Ce va urma depinde numai de cei ce imi vor urma, numai ei pot face din gradina mea una eterna. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: