Inceputul lui iunie este in fiecare an o mare surpriza. Gradina este inca un spatiu inceput si neterminat, randurile de cartofi inca sarace in frunze si asteptand flori, mararul numai cativa centimetri in inaltime, labartat, fragil, in care nu ghicesti tulpina inalta, eleganta, albastru-verzuie ce va veni. In copaci ciresele atarna verzi si marunte, corcoduse inghesuite in ciorchini insa fara placerea acra a unei corcoduse necoapte.
Promisiunea dulcetii ce va veni
Gradina de legume asteapta companie. Este nevorbita. Langa randurile de rosii si ceapa, vara arde gratarul si se raceste vinul. Pana atunci brocoliul trebuie sa ma cresca.
Anul acesta am decis sa demarez cateva experimente. Primul este sa cresc anghinare. Stiu, stiu, trebuie sa astept cativa ani (2-3) pana voi putea manca bobocii, aratand ca niste fructe preistorice, dragoni cu solzi verzi si gust divin. Tot anul acesta am plantat pentru prima oara brocoli.
O mica planta de ardei iute se pregateste pentru flori si fructe
Dar cele mai interesante experimente pentru mine sunt: busuioc pe care l-am plantat pentru prima data in gradina (pana acum locul lui era pe pervazul din bucatarie) si bob sau fasole fava.
Busuiocul este „Sweet Genovese” pe care il folosesc de 3 ani la pastele cu sos de rosii si crevetii in sos picant. Este foarte parfumat si are frunzele mari si lucioase cu un gust delicios.
Semintele de busuioc "Sweet Genovese" au rasarit greu dar vor ajunge plante inalte pline de frunze lucioase si parfumate
Bobul sau fasolea fava este o descoperire pe care am facut-o intr-un restaurant libanez din Paris sub forma ei verde, proaspata intr-o salata pe care vreau sa o fac la prima mea recolta din anul acesta. Salata era foarte simpla: fasolea este curatata, oparita, si curatata de pielita care inconjoara boabele verzi, bucatele mici de telemea, menta proaspata tocata marunt, totul amestecat cu cateva linguri de vinegreta facuta din zeama de lamaie si ulei de masline extravirgin.
Acum in gradina mea cresc 10 plante de bob sau fasole fava pline de flori
O alta mancare de bob care m-a determinat sa caut semintele si sa le plantez anul acesta in gradina a venit din regiunea Puglia, Italia. De data asta fasolea este uscata si dupa ce este fiarta are aparenta fasolei noastre batute si un gust divin.
Voi continua sa plantez tot felul de seminte. Nu ma intereseaza sa raman la 1-2 sortimente de rosii, salata, ardei, varza, ceapa. Vreau sa experimentez. Sa ma bucur de plante, de descoperirea de noi gusturi si culori. Anul asta am plantat clasicele rosii „Inima de bou” si „Lemon Boy” – o rosie de un galben stralucitor, foarte dulce, carnoasa, superba. Am mai incercat „Inima de bou” si niciodata nu m-a tradat. Asa ca am o varianta sigura si o mica aventura cu ochiosul „Lemon Boy”.
pur si simplu gradini 
sa ne-ntelegem clar: mi-e draga gradina in fiecare anotimp,in fiecare moment al zilei, in fiecare ipostaza a ei,
dar cea mai draga si mai draga dintre toate imi e gradina-promisiune !
Ca si tine m-am gandit adeseori de ce gradinile sunt singurele despre care spunem gradina mea de vis, sau gradina pe care o visez, desi avem o gradina. Nu gradina de acum – pe care ca si tine o iubesc – este cea la care ne gandim. Laura, noi doua avem un diagnostic, suntem niste gradinari idealisti. Vrem gradina care va veni, cu mai multe flori, in alt anotimp, dincolo de boboci sau de crengile dezbracate de iarna. Si din fericire pentru noi nu exista nici un leac.
surprinzator, dupa o iarna foarte grea pentru gradina totul este foarte frumos dezvoltat. Poate datorita umiditatii din sol care a fost din belsug.Si aici ma refer la gradina de flori, care mi-a daruit cele mai frumoase…. flori. Incepand cu lalelele, bujorii, trandafirii, yucca, clematita. Au fost mai pline de flori ca niciodata. In gradina de legume situatia nu mai este atat de roz. Faptul ca o vizitez numai 2 zile pe saptamana m-a determinat sa restrang varietatea legumelor plantate. Dar si asa, cele 3 randuri de rosii dau deja semne de boala pentru ca nu am facut stropirile la timp si nu neaparat din lipsa timpului ci din aversiunea pe care o am fata de substantele chimice.Un lucru e clar – m-am indragostit de gradinarit si imi doresc sa nu-mi treaca niciodata.
Astept sfaturi in legatura cu modul de cultivare a rosiilor si intretinerea culturii cu cat mai putine substante chimice.Si inca ceva, am cumparat 2 rhododendroni credeti ca vor rezista peste iarna in gradina daca ii protejez prin invelire si acoperirea radacinilor cu un strat de paie si frunze ?
Elena si eu cred ca marele avantaj al legumelor pe care le cultivam la noi in gradina este ca sunt atinse de chimicale numai atunci cand este absolut necesar. Pentru rosii exista cateva metode biologice simple cu care eu alung daunatorii: spre exemplu plantez un strat de caite in jurul randurilor cu rosii, iar anul acesta am adaugat busuioc care se pare ca ar avea acelasi efect. Asta nu elimina toate problemele dar macar le reduce considerabil. Voi detalia curand toate metodele biologice pe care le folosesc. Cat priveste rododendronii eu am trei si nici unul nu are nevoie de protejare pe timpul iernii. Stii ce varietate sunt?
rhododendronii sunt hybrizi Scarlet Wonder.Maine ii voi planta si trebuie sa le gasesc un loc putin insorit. As dori o lamurire in legatura cu locul in care am nimerit si purtam aceste discutii.Este cumva un blog? Este o simpla curiozitate caci pana la urma nici nu conteaza din moment ce pot sa schimb cateva opinii si sa discut despre o mare bucurie a sufletului meu – gradinaritul. Traiesc aceasta mare bucurie cam de 5 ani de cand mi-am luat o casuta la tara si un teren destul de generos incat sa experimentez ce-mi trece prin minte legat de gradinarit. Cred ca am purtat o samanta in suflet dintotdeauna iar cand s-au indeplinit conditiile necesare aceasta a germinat si a crescut, a crescut….. Imi amintesc discutiile cu fostul proprietar in legatura cu actele care nici nu se perfectasera inca in timp ce eu tundeam gardul viu si aveam in buzunar seminte de flori pe care deabia asteptam sa le seman. M-am nascut in Bucuresti, nu am avut rude la tara dar am tanjit intotdeauna, de copil, dupa tot ce tine de locul asta simplu: flori, animale, insecte si mirosul ala …de tara. Ador diminetile de vara si cafeaua bauta in gradina intr-o prima „inspectie”. Urasc momentul cand trebuie sa plec si mai ales daca nu mi-a ajuns timpul sa mai fac ceva ce era necesar a fi facut. Multumesc pentru raspuns
si as mai pune o intrebare : cum sa scot bulbii de lalele in conditiile in care nu se mai cunoaste locul in care sunt? I-as putea lasa in continuare in acelasi loc dar parca as reorganiza putin amplasarea lor. Exista vreo metoda de insemnare a locului inca din timpul vegetatiei? Si apropo de rosii : sunt constienta ca metodele naturale de combatere a bolilor si daunatorilor sunt din pacate cam slabe fata de cat de virulenti au devenit , ajutatati si de conditiile climatice.
Da Elena, asta este blogul meu, se numeste pur si simplu gradini (https://pursisimplugradini.wordpress.com/). Vreau sa pastrez conversatiile cu tine aici daca esti de acord pentru ca si restul celor ce citesc blogul sa invete ceva din experienta ta si esecurile mele. Scarlet Wonder este un rododendron rezistent la frig. Numai un ger tarziu poate afecta bobocii. Daca sunt plante foarte tinere, asa cum pare din ce spui, in primele ierni trebuie urmariti si eventual protejati in cazul unei ierni grele. Cu lalelele si gladiolele, pe care ca si tine uit unde le-am plantat, am doua metode. Am ghivece de plastic in care am bulbi de lalele cate 3-5 pe ghiveci. In primavara cand gradina este goala ingrop ghivecele in locul in care nu au aparut inca alte plante sau in locurile pe care le tin special pentru bulbi de vara (crini, gladiole etc) sau alte flori pe care in fiecare an le pornesc din samanta. Cand plantele astea pornite din samanta sunt gata inlocuiesc cu ele ghivecele ingropate cand lalelele au obosit si au ramas fara petale. O alta metoda pe care o folosesc este sa pun araci de bambus in locul in care plantez bulbi. Folosesc aracii sa leg florile cand plantele au ajuns la maturitate, mai ales gladiolele care tind sa aiba capetele mai grele decat trupurile. Cat priveste virulenta daunatorilor sunt de acord cu tine. An de an descopar ca sunt din ce in ce mai neputincioasa in fata lor. Insa esecul este parte a vietii noastre de gradinari. Si sunt ca si tine Elena bolnava de aceasta boala incurabila.
draga Andra din cate am vazut pe blogul tau am impresia ca traiesti in Anglia unde este o clima blanda diferita mult de cea din Romania.
Pentru siguranta voi proteja iarna, totusi, rhododendronii macar pana se acomodeaza. Probabil ca stii cum a fost ultima iarna aici. Cumplit de friguroasa cu temperaturi sub minus 10-15 grade celsius pe perioade mai lungi de timp. Partea buna a fost ca a existat si zapada fara de care cred ca multe plante perene ar fi murit. Gradinii de flori nu-i pot acorda atata atentie cat ar avea nevoie pentru ca asa cum iti spuneam suprafata terenului pe care il am in curte este cam de 5000 m patrati. Asa ca trebuie sa impart cele aproape doua zile pe saptamana si gradinii de legume, micii livezi, si curtii. Este imposibil de acoperit totul asa ca nu pot spune ca una dintre acestea este intr-adevar asa cum ar trebui sa fie. Pana la urma am scapat de 2000 m patrati pe care i-am insamantat cu trifoi pe care il coseste o vecina pentru vacuta. Am facut lucrul acesta pentru aspect, fiind permanent verde si in plus nu mai apar buruieni. Cred ca a fost cea mai buna alegere. Weekend-ul asta am plivit buruienile din gradina de legume, am pus tutori rosiilor si le-am legat cu toate ca sunt foarte firave si prost dezvoltate. Le-au rontait coropisnitele radacinile si in disperarea lor de a forma alte radacini nu s-au mai dezvoltat. Cred ca am pierdut trenul anul asta. Este tarziu sa plantez altele. In schimb plantele aromatice sunt superbe. Am avut noroc ca a ploauat caci daca trebuia sa mai fac si operatiunea asta nici plivitul nu il terminam. Regretul meu cel mai mare in legatura cu casuta de la tara este tocmai lipsa timpului pentru a ma putea ocupa putin de fiecare.Si cu toate acestea uitandu-ma pe niste poze mai vechi vad transformari evidente, in bine, referitoare la aspect in ansamblu. As vrea sa stii ca nu ma dau in vant dupa cine stie ce aranjamente pompoase. Eu ador rusticul si simplitatea incepand de la casuta pana la gradina si curte. Imi plac materialele naturale, mi-ar placea sa pavez aleile cu piatra, strict pe unde se trece, insa operatiunea este destul de costisitoare pentru posibilitatile mele asa ca mai astept.In fine, mai sunt multe de spus iar eu cu mult drag ti le voi impartasi pentru ca pe aici nu gasesc interlocutori.
Imi plac foarte mult imaginile pe care le postezi si comentariile „metaforizate”. Eu ma exprim nedrept de simplu comparativ cu ceea ce simt cand vorbesc despre gardini…
Sunt de aceeasi parere: materialele naturale sunt singurele care merita sa stea in gradina. Am terminat de proiectat noua gradina si ca si tine cand m-am gandit la alei singurul material pe care l-am avut in minte de la inceput a fost piatra. Sper sa reusesc sa adun suficienta piatra pentru alei din restul gradinii. Cand am plantat o parte din pomii fructiferi am descoperit o gramada de pietre pe care le-am adunat in roaba si le-am facut morman. Incet, incet mormanul a crescut si acum este de dimensiuni considerabile. Sunt pietre de toate dimensiunile si planuiesc sa le fac asez una langa alta dupa ce voi sapa aleile si le voi acoperi cu un strat gros de nisip. Am mai facut asta insa cu pietre de dimensiuni uniforme. Stratul de nisip este perfect pentru a construit alei simplu si ieftin. Am un ciocan de cauciuc si cu el am batut pietrele una langa alta. La vechea gradina am lasat un spatiu intre dalele de piatra in care am plantat cimbru. Arata minunat. Cat priveste plivitul ma asteapta o saptamana si ceva de dureri de spate. Straturile de cartofi si rosii sunt multumitoare, zmeura este plina de fructe insa un busuioc este ciuruit. Sunt foarte necajita insa mai am 6 ghivece cu busuioc asa ca il voi inlocui. Tot la capitolul dezastre este si o parte din bobul plantat. Am vreo 6 plante doldora de pastrai insa am pierdut vreo 3. Din ele nu au mai ramas decat niste bete, frunzele, florile si pastaile au fost decimate. Asta este, o luam de la capat ca mare lucru nu mai este de facut. Succes in gradina si un sfarsit de saptamana placut si productiv.
Multumesc pentru urare dar din pacate sfarsitul de saptamana la tara a durat numai 24 de ore.Din cauza umiditatii in exces buruienile s-au dezvoltat suparator de mult. Am consumat tot timpul pe care l-am avut la dispozitie cu plivitul. Partea buna este ca toate plantele se bucura de binefacatoarele ploi dar care din pacate au facut ravagii in unele zone ale tarii. Nu am avut timp nici sa culeg agrisii cu fructele ovale, zemoase,rozalii, care atarna provocator dar care promit sa ma astepte mai dulci si mai apetisante. Rosiile sunt ciudat de chircite, dar sunt, spre deosebire de ale celorlalti vecini care le-au pierdut in intregime. Anul asta m-am ocupat mai mult de alpinariu in care am putut planta si acum in plina vara, ajutata de vremea umeda.Aici am trei tufe de levantica pe care le iubesc. Au inflorit abundent dar vreau mai multe flori.Ador parfumul lor proaspat. Voi mai planta cateva tufe si in alte locuri astfel incat sa-mi iasa in cale oriunde merg prin gradina.Apropo ! De ce nu muti ardeii in gradina?
Am cateva tufe si in gradina dar daca ii cresc in casa la o temperatura constanta pot avea fructe din aceeasi tufa vreme de mai multi ani. Vreau sa incerc sa ii transform din plante anuale in perene. Voi vedea daca reusesc pentru ca iarna este lunga si geroasa si este destul de greu sa metin o temperatura constanta in toata casa. Oricum acum sufera de cald. Eu am lasat plivitul pe sfarsitul saptamanii pentru ca nu mai scap de cirese. Am trei ciresi mari si nu pot sa nu fac dulceata si compot. Si nu pot sa ma opresc din cules. Galeti peste galeti. Azi am scapat de cele negre si maine ma apuc de cele albe. Noroc ca fructele nu se coc in acelasi timp altfel nu as mai avea nici vreme de dormit. Pentru ca pana acum a fost atat de cald fructele sunt mici dar gustul este foarte intens. Scosul samburilor merge atat de greu dar pentru fructele care sunt ceva mai mari anul acesta am folosit un aparat de scos samburii si am grabit un pic lucrurile. In bucatarie merge radioul iar eu scot de zor samburi. Noroc ca nu trebuie sa ies in lume decat peste o saptamana pentru ca am mainile patate de la sucul cireselor negre. Am incercat sa le scobesc cu manusi dar ca si la gradinarit manusile nu sunt pentru mine.
am marea curiozitate de a stii in ce parte a lumii ai gradina.Asa pot face mai usor comparatii cu privire la plantele pe care le ai in gradina si pe care le am si eu. Am recoltat cimbrul – tufe ca niste copacei in miniatura cu flori delicate roz. Minunata aroma!
Dusmanul nr.1 – buruienile – s-a incapatanat sa ma tina departe de placerea de a savura pe indelete reprezentatia gradinii, bucuroasa de dusurile neasteptat de multe si de placute. Am strans mormane intregi de inamici verzi cu radacini puternice si tulpini viguroase invinsi in final, dar cu marele pret al timpului , prea mult, pierdut. Au ceva din tenacitatea si rezistenta omului calit, lasat sa infrunte singur greutatile vietii. Au si ele locul lor sub soare dar parca sunt preaaaaa multe!
Sunt nerabdatoare gandind la momentul in care voi locui permanent la tara si la timpul pe care l-as putea dedica gradinii.
Nemultumirea pe care o incerc la plecare imi lasa un gust foarte amar dar care imi ofera in schimb exercitiul mintii de a gasi metode care sa schimbe putin situatia. Astept cu drag noutati din gradina ta !